Aflat în vizită la Frankfurt pe Main, botanistul francez Charles de l’Escluse (1526-1609) consuma la han cartofi « rôtis entre deux plats et cuits dans du bouillon grase ». Le găseşte « une saveur agréable ». Naturalistul Bauhin cultivă cartofi în Bourgogne în anul 1592. Totuşi, vreme de aproape două veacuri, poporul Franţei, în vremea de măreţie absolutistă a regatului, refuză obstinat consumul cartofului ! De ce ? Ţăranii francezi se temeau să nu contracteze lepra ! Regele Franţei nu se temea. În anul 1615, Louis XIII fu servit cu un fel de mâncare chemat « Cartouffle ». Mâncarea de tuberculi nu îi plăcu. Şi suveranul următor respinge cartofii. Faimoasa «grădină de legume şi zarzavaturi a regelui », ‘Le Potager du Roy’, proiect implementat de Louis XIV la Versailles, — copil, mă delectam privind desenele acelei grădini în cărţile tatălui meu–, cultiva în sere cafeaua – “aussi bon que celui des Colonies”, şi ananasul, servit pe masa regelui Louis XV. Dar cartoful lipsea din cultura grădinii. În anul 1761, Turgot, intendent la Limousin, convinge clerul regiunii, pe baza unui raport favorabil alcătuit de l’Académie des Sciences, să îl ajute în disiparea opiniilor negative despre cartofi. Turgot consumă ostensiv în public tuberculii gătiţi. Ţăranii şi burghezii se feriră cu grijă mai departe de «lepra cartofului ». Totuşi, în zona Pirineilor, episcopul de Castres reuşea sa implanteze cultura, învingând toate prejudecăţile. Care nu erau prea puternice acolo. Spania era aproape — tuberculii de cartof figurau printre ingredientele din meniul servit regilor Spaniei încă din secolul XVI. Cel mai entuziast propagator al culturii cartofilor în Franţa a fost farmacistul Antoine Parmentier (1737 – 1813). Rănit şi prizonier în războiul de şapte ani, are apoi norocul să fie numit farmacist pe lângă spitalul militar din Paris, chemat l’Hôtel Royal des Invalides. După criza pâinii din 1769-1770, academia din Besançon organizează un concurs al substituţiei de resurse alimentare. Parmentier câştigă concursul cu teza doctorală : “Des végétaux qui pourraient suppléer, en temps de disette, à ceux que l’on emploie communément à la nourriture des hommes”, teză sprijinită cu datele studiilor în laboratorul excelent de la Hôtel Royal des Invalides. Masa de succedanee alimentare ieftine propuse de Antoine Parmentier era chiar apetisantă. Vor fi oaspeţi Benjamin Franklin şi Antoine Lavoisier. În 1786, Parmentier a prezentat rezultatele producţiilor de cartofi la masa regală. Plăcut impresionat de experienţa gastronomică a ‚merelor de pământ’, simulând voluptatea cerului gurii, regele se afişează cu flori de cartofi la butonieră! Louis XVI anunţă public că mănâncă zilnic cartofi. Pe termen lung, acest anunţ îi va ruina prestigiul: „Doar porcii consumă cartofi!” spunea poporul. Parmentier complotează cu suveranul să „păcălească” poporul Franţei, ademenindu-l întru consumul patatei. Pe un câmp de manevre lângă Neuilly-sur-Seine, sunt cultivate varietăţi foarte palatabile de cartofi. Este mimată şi o severă gardă militară. Louis şi Parmentier se bazau pe principiul că oamenii săraci vor fi tentaţi să fure «fructul oprit». Dar gărzile fuseseră instruite în mod expres ‘să nu vadă’ încălcarea proprietăţii regale. Experimentul nu reuşeşte. Ca şi regele Louis XVI, împăratul Napoleon Bonaparte va recunoaşte meritele lui Parmentier, numindu-l farmacist şi inspector al stării de sănătate al armatelor Franţei. Dar numai către anul 1840, tuberculii de solenacee sunt acceptaţi în Franţa şi pe masa ‘omului comun’. Romanticul Victor Hugo adăugă valoare tuberculului prin scrisul său, proclamând cartoful: “La truffe du pauvre” ! Dar efortul regelui Franţei XVI de a stimula cultura şi consumul cartofului nu va fi ascultat de popor. Atunci când poporul Parisului se revoltă din lipsă de pâine, regina Maria Atoaneta se fereşte cu mare grijă să ofere oamenilor saci cu tuberculi, căci ar fi intensificat furia populară. Pe vremea aceea, ‘merele de pământ’ erau destinate de poporul francez numai hranei porcilor.
Titus Filipas
Etichete: Epoca Luminilor, Titus Filipas
