+Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ? / Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii si nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, dupa moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a doua zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Daca bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confrunta populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă “ochi dulci”, în ideea de a intra în vorba cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toti care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor./R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989? /P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia sa o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins./R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare? /P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. [...] Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando [primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească], care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii./R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat? /P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei, i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă ca aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, ca acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/09/paulian-pasarin-opinii-despre-lovitura.html
Titus Filipas
, fără să asertăm un sofism. La iniţiativa scriitorului bolşevic Nikolai Buharin care lupta declarat împotriva „imperialismului românesc”, din laboratoarele de mistificare ale Cominternului apare limba artificială romani/romanes ca imitaţie grosolană, grosolană, grosolană de bengali şi sanskrită. Cominternul lucra în stil internaţionalist. Încă de pe vremea ţarilor, Moscova şi Leningradul (Sankt Petersburg) aveau biblioteci extraordinar de bine dotate. Acolo se aflau şi cărţile : 1/ „Vocabolario em idioma Bengalla, e Portuguez dividido em duas partes”, vocabular scris de misionarul portughez Manoel da Assumpcam între anii 1734 şi 1742. 2/ „A Grammar of the Bengal Language”, scrisă în anul 1778 de lingvistul britanic Nathaniel Brassey Halhed. 3/”Grammar of the Bengali Language”, scrisă în 1832 de către bengalezul Raja Ram Mohan Roy. Cărţile în sine sunt excepţionale, nu avem a le reproşa nimic. Numai că specialiştii din laboratoarele Cominternului le-au folosit în scopuri reprobabile, mai precis pentru a inventa canularul limbii romani/romanes care, chipurile, apare din prakrită, la fel ca bengali şi sanskrita ! Împotriva unor idei ferme, moştenite de la poetul Puşkin, propagandiştii Cominternului atribuie denumirea artificială „rroma” etniei foarte reale ţîganî-ţigani, şi afirmă că „etnia rroma” vorbeşte limba artificială romani/romanes ! Drept „dovadă” a propagandei, din tiparniţele Cominternului ies în URSS primele cărţi compuse în limba artificială romani/romanes, în vreme ce cărţile în limba română erau foarte sever interzise în Uniunea Sovietică! Este păcat că reprezentanţii ţiganilor sprijină acum vechea propagandă cominternistă şi împing Uniunea Europeană spre acţiuni care să le pună la dispoziţie un teritoriu statal pentru „etnia rroma”, teritoriu care nu poate să fie decât, evident, România ! Ar fi aceasta victoria finală, strălucită, a luptei Cominternului cu „imperialismul românesc”!
