DEX – ul vulgar a fost văzut la un moment dat de falşii „oameni ai cărţii”, nu vorbesc aici despre feudalii rroma-cominternişti ori bulibaşii sub alt nume, ca o prioritate absolută pentru cultura noastră. Ceea ce arată că monstruozitatea pseudo-culturală Ion Cristoiu este vastă, câştigând mulţi indivizi vegetali (iartă-mă, salată verde!). Totuşi, bizar, Ion Cristoiu invocă frecvent în apărarea „superiorităţii culturale” din imaginarul său de culturnik mai rău decât cei de la GDS, spiritul Universităţii de la Cluj. Dar tot ce-i mai bun acolo provine din spiritul iezuit fondator de universalism în şcoală. Îl vedeţi pe profitorul culturnik Ion Cristoiu, apărătorul tuturor crimelor anti-ortodoxie, realmente animat de „spiritul iezuit” ? Am mai discutat chestiunea “verticalităţii” în DEX, o tratare absolut deviantă faţă de acurateţe, “tratare” care se vrea însă de înaltă moralitate. Nu poţi decât exclama : “Mare e grădina Ta, Doamne!”, o exclamaţie în spirit ortodox latin. Admit totuşi că există un reglaj fin între particularitate şi universalism, iar termenul “verticalitate” capătă o conotaţie morală exclusiv prin traducerea no-bias din limba engleză. Am arătat uneori şi punctele bune, tratările frumoase şi corecte din DEX, exemplul a fost sincretism. Dar trebuie să înţelegem odată că dicţionarul corect este şi un pinten ori stimulent pentru evoluţia culturală, iar termenul modern tratat corect în DEX este în modul cel mai categoric iniţiator de know how, acest sol chemat pagina dicţionarului devine chiar stimulent pentru creşterea economică, aproape orice know how este forţă productivă în ziua de azi. Nu îmi plac, şi o spun clar, sunt piedică pentru dezvoltarea economică în România!, tratările pentru “complezenţă” şi “fatuitate” din DEX. Eu văd “complezenţa” ca pe o civilitate prietenoasă, adică o văd în sens arhaic, dacă vreţi ! Aici trebuie să amintesc proverbul “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă păzesc singur !” Deci percepţia riscului este absentă într-o atitudine complezentă. Iar “fatuitatea” o înţeleg ca pe o satisfacţie vanitoasă din care lipseşte percepţia riscului. Or, am mai spus aceasta, cultura percepţiei riscului este esenţială pentru mişcarea noastră cu succes în lumea de azi, cultura percepţiei riscului este fundamentală pentru Homo Oeconomicus.
Titus Filipas
Etichete: Titus Filipas