În anul 2008, economistul american Joseph Stiglitz calcula costul războiului din Irak şi propunea evaluarea de 3 trilioane (3000 miliarde) dolari USA. Recent, Stiglitz a adăugat şi costurile de oportunitate ale războiului din Irak. Joseph Stiglitz ia în calcul patru surse ale costurilor de oportunitate pentru războiul din Irak : 1/ Situaţia stabilizării Afganistanului. 2/ Preţul petrolului pe piaţa mondială. 3/ Datoria federală americană. 4/ Criza economică. Joseph Stiglitz nu propune de fapt cifre noi, doar direcţii posibile de calcul pentru costurile de oportunitate asociate. (i) Situaţia stabilizării Afganistanului ar fi fost deja rezolvată dacă preşedintele George W. Bush nu ar fi realocat pentru purtarea războiului din Irak o parte din trupele destinate Afganistanului. (ii) Pe frontul petrolului, preţul barilului a crescut cel puţin cu 10 dolari datorită războiului din Irak, fapt care adaugă 250 miliarde dolari la factura războiului. Creşterea preţului petrolului a jucat un rol negativ în modificarea conjuncturii economice mondiale. (iii) Datorită războiului din Irak, datoria suverană a USA a crescut exponenţial, fapt ce a dus la agravarea crizei economice. (iv) Declanşarea crizei financiare a fost, cel puţin în parte, amorsată de costul războiului din Irak. De la această presiune, la fel ca şi de la creşterea preţului petrolului, dolarii americani au plecat în exteriorul Americii. Aceasta o obligat în interior spre o politică monetară culantă care a condus la agravarea bulei speculative. Războiul din Irak şi creşterea apocaliptică a datoriei suverane a USA au blocat un răspuns eficient al Americii la criza economică, micşorând mult dimensiunea stimulus din politica macroeconomică de relansare. Rezultatul este o recesiune economică de lungă durată, scăderea producţiei, creşterea şomajului, deficitul bugetar amplificat.
Titus Filipas
Etichete: Titus Filipas
