Arhiva pentru august, 2010

Ideologie cominteristă

august 9, 2010

Francezii fac o distincţie între ‘roms’ şi ‘gens du voyage’. Înainte de primul război mondial exista în Franţa o consemnare legislativă privitoare exclusiv la ‘gens du voyage’. Dar tot înainte de primul razboi mondial, nu găseşti la ei măcar un singur text literar, –şi totuşi, scriitorii sunt primii observatori!–, care să-i semnaleze pe ‘roms’. De ce ? Pentru că termenul încă nu exista. Termenul a fost inventat abia de către ideologii bolşevici internaţionalişti după naşterea statului sovietic. Mai precis, termenul rroma este o invenţie a Cominternului la iniţiativa lui Nikolai Buharin, ca reacţie la apariţia statului România Mare în spaţiul din Romania Orientală. Istoricul britanic Simon Sebag Montefiore demonstrează convingător în cărtile sale că exista o continuitate între ideologia ţarinei Caterina cea Mare şi ideologia liderilor bolşevici după câştigarea puterii. Hai să ne întoarcem la surse. Ţarina Caterina cea Mare căpăta dreptul de a stăpâni Romania Orientală nord-pontică prin ideologia occidentală anti-Romania, ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon. De altminteri Voltaire susţinea deschis în Occidentul European un lobby pro-Rusia, cu scopul de a fi creată butaforia geopolitică numită Rusia Sudică. Regele Prusiei Frederic cel Mare, aflat într-o relaţie epistolară cu Voltaire, ştia despre acele planuri. Încearcă să profite de ele în favoarea Prusiei. De aici împărţirile succesive ale Poloniei din secolul XVIII. Pe fondul acelor tratate predatoare apare şi Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 care furnizează legitimitatea şchioapă pentru crearea Rusiei Sudice în spaţiul nord-pontic din Romania Orientală. Dar, în termeni moderni, trebuie să judecăm Tratatul de la Kuciuk Kainargi ceea ce a fost el ca atare : un act predatorial ce dădea Rusiei drepturi de expansiune spre Sud. Ideologia lui Karamzin (chiar îmi plac cărţile lui!), un Karamzin care se considera el însuşi un fel de Gibbon rus, încearcă sa armonizeze ideologic consecinţele Tratatului de la Kuciuk Kainargi din 1774, reamintesc, este vorba despre consecinţele geopolitice extrem de favorabile Rusiei. În dezbaterile actuale dintre ocupantul rus din respublika Moldova şi românii autohtoni, tinerii ruşi din respublika Moldova  invocă frecvent ideologia lui Karamzin, aceasta pare a  fi principala sursa de putere spirituală pentru ei. În fine, după terminarea primului război mondial, bolşevicul rus Nikolai Buharin constata lucid că în Occident ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon fusese aproape uitată.  Cominternul avea nevoie absolută de a discredita România, de a dizolva România! În consecinţă, experţii Cominternului inventează etnia rroma, etnie pe care la 1824 omul de litere Alexandru Puşkin încă o denumea ţîganî, deşi convingea Europa (forţa literelor!) că Basarabia era populată de ţîganî. Atunci când vorbeşte despre Basarabia, lucidul critic literar care a fost Petre Haneş îi citează pe alţi doi intelectuali ruşi ajunşi în Basarabia. Care scriau foarte clar că populaţia din Basarabia vorbeşte o vernaculară neolatină asemănătoare cu vernacularele neolatine din Spania! Dar nici Puşkin, nici vreun alt intelectual rus ajuns în Basarabia înainte primul război mondial nu aminteau  că ar fi existat  pe atunci limba romani. Pe bună dreptate. Limba romani, la fel ca şi denumirea etniei rroma în loc de ţîganî, sunt invenţii cominterniste. Repet : Limba romani este un limbaj artificial inventat de specialiştii Cominternului după  modelul sanskritei care se baza pe prakrită. “Specialiştii” în “Limba romani” de astăzi susţin în mod deschis că “Limba romani” constituie o dezvoltare din prakrită. Numai că, surprise!, surprise!, nici măcar vreuna dintre evaluările realiste de astăzi privind limba prakrită nu acordă vreo şansă ipotezei propagandistice cominterniste că din limba prakrită  s-ar fi putut dezvolta “Limba romani”!  Pe o gamă de evaluări ştiinţifice, mergând  de la evaluări minimaliste şi ajungând până la evaluări maximaliste, se spune că : 1/ “Prakrit – vernacular and literary Indic language recorded from the third century BC to the fourth century AD” ; 2/ “Prakrit languages were spoken in India between 600 BCE to 1000 CE”. Asemenea detalii istorice nu contau pentru cominternişti, şi nu contează pentru urmaşii care duc mai departe politica lor. În Uniunea Sovietică interbelică, ideologizată anti- România la maximum, apare prima literatură în limba artificială “romani”, în vreme ce literatura în limba română era strict interzisă ! După 6 martie 1945, alogeno-cominterniştii  ajungeau la putere în România. Ei impuneau  ca denumirea etniei conlocuitoare “ţigani” să fie înlocuită cu denumirea “romi”, denumire politiceşte corectă doar din punct de vedere strict cominternist. Iată însă că familiile de alogeno-cominternişti îşi impun iar puterea lor distrugatoare de România dupa “revoluţia din decembrie 1989”.  Astfel, în statistici, denumirea de ţigan a fost înlocuitaă brusc cu rom, nu rrom, un termen stabilit de un oficiu internaţionalist. Reprezentantul României la acele discuţii peste capul românilor autohtoni  a fost Petre Roman, fiul alogeno-cominternistului Valter Roman adus în România de tancurile sovietice. Am postat comentariul acesta pe forum RL, la  http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/pentru-romania-problema-romilor-e-ineludabila-195967.html . Comentariul a fost refuzat.

Titus Filipas

Stalin în episodul tungus

august 8, 2010

Este vorba despre exilul lui Stalin la Turukhansk.  Stalin  a fost vizitat atunci extrem de ceremonios de patru lideri tribali. Sverdlov a fost martorul întâlnirii când cei patru oameni ai triburilor îmbrăcaţi în blănuri de sălbăticiuni siberiene îl integrează oarecum pe Stalin în ritmul lor de viaţă. Pentru că îl privesc tăcuţi dar cu vizibil interes timp de o jumătate  de oră, după care se reîntorc la ritmurile tradiţionale din traiul tungus. Nu am citit în ruseşte despre povestea aceasta, ci într-un excerpt din cartea Young Stalin’ scrisă de unul dintre cei mai remarcabili istorici britanici trăind în vremurile noastre, vorbesc aici despre Simon Sebag-Montefiore. Chiar şi istoria istoricului este interesantă. El aparţine familiei de evrei sefarazi Montefiore, extrem de bogaţi, extrem de inteligenţi, stabiliţi în Anglia chiar mai înainte de timpul când a trăit celebrul Sir Moses Montefiore, partenerul bancar al firmei  N M Rothschild & Sons. În treacăt fie spus, este remarcabil felul cum familia Rothschild din Franţa şi familia Rothschild din Anglia s-au îmbogăţit pe vremea războaielor napoleoniene “jucând la două capete” – cum se spune acum. Simon Sebag-Montefiore este înrudit cu  Gwyneth Paltrow. Străbunica lui era o Paltrovici, nume care la imigrarea altor rude Paltrovici în America se transforma în Paltrow. Spre deosebire de istoricii foarte convenţionali  care îl descriu pe Stalin ca pe un psihopat, ca pe un caz clinic, Simon Sebag-Montefiore îl prezintă pe Stalin în lumină reală  :  un tînăr de o inteligenţă extremă, care asimilase pefect ideologia Rusiei. De altminteri,  Simon Sebag-Montefiore  se mai ocupă de tema liderilor Rusiei şi a ideologiei Rusiei în cartea Catherine the Great & Potemkin’. Aici ajungem la tema intereselor României : Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 care dădea Rusiei Caterinei cea Mare drepturi absolute asupra  noastră, pentru că suspenda temporar Capitulaţiunea de la 1740 care stabilise frontiera legitimă a principatului moldovenesc pe Bugul pontic. 

Titus Filipas

Excerpte din scrisoarea lui Ioan Roșca

august 6, 2010

Ioan Roșca. Scrisoare deschisă către Sorin Ilieşiu (excerpte): +Domnule Iliesiu, /Am descoperit azi pe Internet un nou Apel initiat de dvs pentru demiterea lui Alexandru Sassu si numirea dvs. ca presedinte al TVR. Vad ca protestul meu a fost publicat de administratorul site-ului: “Niciodata nu am semnat si nu as semna acest apel. Mai mult, am atras atentia repetat celor care-mi folosesc numele fara acordul meu sa inceteze acest abuz, care ma compromite. Ioan Rosca”. […]M-ati facut de exemplu sa par a cere: declararea zilei de 23 August ca zi de lupta impotriva nazismului si comunismului (?!), numirea domnului Tismaneanu ca director al unui Institut de cercetare a martirizarii Basarabiei (?!?!), etc. (Cine stie ce altceva ati mai pretins ca sustin…). Poate ca pentru dvs. nu era decit capitalizarea unui nume in plus, pe care sa va ingrasati legitimitatea – dar pentru mine, aceste falsificari sint extrem de daunatoare. Ce vor spune cei care-mi citesc eseurile […] ? Nu vor conchide ei ca domnul Dobre a avut dreptate cind m-a acuzat ca sint un lingau perfid, un prefacut critic al domnului Tismaneanu si al “echipei” sale, un smecher care miriie doar pentru un ciolanas mai bun?? […] In decembrie 2005 am primit un email de la dvs. – care m-a surprins. Dupa 15 ani pe care i-am dedicat luptei pentru denuntarea si condamnarea genocidului comunist, imi scrie cineva care a trecut usor (profitabil) pe linga aceasta batalie, vazindu-si de cariera, fara a participa consistent nici macar la infruntarea din 1990… cerindu-mi sa-i semnez – eu lui, nu el mie – un Apel pentru condamnarea genocidului comunist. V-am raspuns atunci public, explicindu-va de ce nu va consider legitim, nici pe dvs. nici “personalitatile” fatarnice si veleitare la care recurgeti. Ca altii sint cei care pot vorbi in numele victimelor comunismului, nu “dizidentii” de catifea […] Din start mi s-a parut initiativa dvs. dubioasa, in contextul escrocheriei istorice savirsite de “Comisia Wiesel”. Aceasta se ciocnise de un val de protest in diaspora, axat pe intrebarea: cum sa reluam procesul fascismului (răs-comis, abuziv, dupa 1944) daca procesul comunismului nu a avut inca loc? […]Era clar ca, pentru ca rezultatele partinitoare si metodele nestiintifice ale comisiei Wiesel sa fie validate cotit (si calea despagubirilor pentru Holocaust sa fie astfel deschisa) – era nevoie de un simulacru de “proces al comunismului”. Unul bine dozat, bine orientat, bine gestionat, care sa nu dea foc zonelor explozive ale dosarului stalinizarii Romaniei, care sa nu se soldeze cu despagubiri prea mari pentru romanii victima, sa nu declanseze reabilitarea unor “fascisti” macelariti prin puscarii doar pentru credinte politice, sa nu deschida periculos arhivele, sa nu ridice problema complicitatii occidentului, etc. Sa nu stirneasca nici rezistenta oligarhiei de Tranzitie. Nu puteai lasa o astfel de intreprindere delicata pe mina anticomunistilor romani autentici. Procesul trebuia “rezolvat” de specialisti … speciali, doctori in plamadirea propagandista a “istoriei”, terenul trebuia amenajat de mercenari ai unor cu totul alte interese decit cele justitiare romanesti. […] Dar actiunea Iliesiu era menita sa reuseasca, era un “proiect” aprobat, catalizat magic de undeva de sus. Dupa inca o spatamina (?!) ne-ati anuntat deja ca domnul Basescu a fost profund miscat de Apel si ca va intocmi o Comisie, condusa de… domnul Tismaneanu. Pentru a se vedea daca intr-adevar a avut loc un genocid…[…] Devenea clar pentru mine ca actiunea dvs., executata cu neobisnuit spor, e dirijata din alta parte, dintr-un nod fata de care Iliesiu, Basescu, Tismaneanu sint doar pioni de retea. De aceea nu ati vrut sa intelegeti nimic din prevenirile privindu-l pe tovarasul raspopit Tismaneanu, facindu-va ca nu cunoasteti un Om mai legitim in postura de procuror moral al regimului comunist! Chiar daca nu stiati mai nimic despre subiectul care v-a captivat deodata, chiar atit de stupid incit sa-l vedeti pe Tismaneanu ca judecator optim – nu mai cred ca erati. Nici agentul Basescu nu a vrut sa inteleaga ca isi bate joc inca o data de victimele comunismului, numind un Tismaneanu in fruntea unei astfel de Comisii – pentru ca el convenea scopurilor reale intuibile: legitimarea (si acoperirea) comisiei Wiesel, intrarea in normalitate – fara pierderi pentru criminali – drogind victimele cu cuvinte, ascunderea arhivelor problematice. […] Vazind ca operatia de confiscare reuseste, am incercat sa organizez reactia justitiarilor constienti (care si-au pastrat discernamintul, evitind degenerarea care i-a determinat pe atitia naivi sa se bucure de pseudo-condamnarea comunismului, regizata de axa Iliesiu-Tismaneanu-Basescu). […] Dar acest lucru nu a contat. Operatia Tismaneanu-Basescu nu a putut fi parata. […] Nimeni nu a reactionat (nici macar critic) la faptul ca am contestat neutralitatea unui fost propagandist communist, fiu de alogeno-cominternist, piesa tipica a rocadei Moscova-Washington, incompatibil cu dosarele care i-au fost incredintate abuziv (in ciuda protestelor adevaratelor victime ale comunismului). […] Domnul Basescu a cules voturi hotaritoare simulind justitiarismul anticomunist. Nici o crima comunista nu a putut fi pedepsita de cind “a fost condamnat genocidul” si deschiderea aparenta catre despagubiri civile (legea 221/2009) s-a dovedit o farsa sinistra (OUG 62/2010). Dar asta nu v-a impiedicat, pe dvs. si pe ceilalti agenti ai domnului Tismaneanu sa sustineti continuu impostura monumentala a fatidicului Basescu, care a dat ultima lovitura condamnarii REALE a crimelor comunismului. Dimpotriva, ne tot aratati “Biblia Tismaneanu” – la care ar trebui sa incepem a ne ruga. Tismaneanu – reparatorul, acesta ajungind in postura urmarita din start: de a controla anticomunismul romanesc. Vazind in numele cui a ajuns cheia de la buncarul unor arhive sensibile, cine gestioneaza pusculita din care sint platiti profesionisti anticomunismului (un soi de paraziti justitiari, nocivi si detestabil), observind cine imparte azi bursele, sinecurile, am cosmaruri. Cum de a putut pati poporul român asa ceva? Si nu uit ca dvs. sinteti initiatorul si principalul promotor al acestei monstruoase uzurpari. […] Am avut ocazia sa-mi exprim punctul de vedere privind diferenta dintre “taberele noastre”. Nu voiam sa creada romanii ca Tismanenii si Basestii sint contestati numai de ‘alde Vadim si anticomunistii sint aparati numai de ‘alde Plesu-Liiceanu-Patapievici. […] Ce repede va strecurati, ce iute confiscati, ce lejer uzurpati, ce coate agile aveti, ce tehnica de aburcare! […] Am ajuns, dupa 20 de ani de implicare si cercetare la concluzia sinistra ca occidentul (in frunte cu americanii) au ocupat dupa 1990 Europa de Est – in primul rind pentru a sterge urmele genocidului comunist. Ar fi fost extrem de grav pentru cercuri de interese omnipotente sa iasa la lumina epilogul real al celui de al 2-lea razboi mondial si complicitatile “globale” la acest genocid. […] Iata de ce, pentru mine, pozitia cucerita de Tismaneanu, un prezumabil agent americano-israelian este inadmisibila, punind in pericol interesele neamului romanesc. […] Confiscindu-ma intru promovarea lui Tismaneanu si a dvs. – ati depasit orice masura. […] Însă ar fi foarte usor sa demonstrati ca m-am inselat, banuindu-va pe nedrept de diversiune, impostura si carierism. Ar fi suficient ca preferatul dvs. (contestabilul istoric Timaneanu) sa dea lovituri cumplite criminalilor comunisti, luptind barbateste cu Injustitia din Romania. […] Haide sa vedem pentru ce l-a inlocuit Tismaneanu pe Oprea, care, e drept, nu facea mare lucru scotocind gropi si trimitind pledoarii spre masina de NUP a Sistemului, dar macar nu ne vorbea gaunos de tribunale morale si de greseli ideologice.+

Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/08/ioan-rosca-scrisoare-deschisa-catre.html

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Împrumutul de la FMI

august 6, 2010

Noi luăm bani exogeni dar suntem obligaţi să plătim cu bani endogeni fungibili. Am trăit deja înainte de 1989 această experienţă care a dus la înfometarea populaţiei României. Raportul Tismăneanu insista asupra rolului nefast jucat de influenţa lui Kim Ir Sen asupra gândirii voluntariste a dictatorului Nicolae Ceauşescu. Lucrurile nu stau chiar aşa. Nicolae Ceauşescu aplica în mod clar o regulă de cut-off în relaţia sa de natură doctrinară cu dictatorul nord-coreean Kim Ir Sen. Mult mai periculoasă pentru România a fost relaţia amicală dintre Nicolae Ceauşescu şi preşedintele American Richard Nixon. Nicolae Ceauşescu avea încredere absolută în onestitatea lui Richard Nixon. Mai puţină încredere în onestitatea preşedintelui Richard Nixon aveau cetăţenii din USA. Deşi merita. În opinia mea, nici un preşedinte American nu a făcut mai mult pentru respectarea intereselor Americii şi pentru prosperitatea cetăţenilor ei, decât preşedintele Richard Nixon. În primul rând, sub mandatul lui Richard Nixon se producea o turnură majoră în politica macroeconomică americană pe termen lung.  Aşa cum arată un studiu din anul 1994 al OCDE realizat de economistul J.W. Kendrick, începând cu anul 1973, ‘capitalul intangibil/necorporal’ în USA (cheltuielile naţiunii americane  pentru educaţie, pentru sănătate, pentru cercetare etc) depăşeau pentru prima oară ‘capitalul tangibil’ din USA (în primul rând capitalul  fix incorporat  ca tehnică în industrie şi în infrastructuri). Apoi, sub mandatul lui Richard Nixon se producea o turnură majoră în politica monetară americană. Dolarul nou tipărit pe hârtie nu mai este acoperit de o rezervă în aur păstrată la Trezorerie. Aceasta înseamnă că toate naţiunile care vroiau să se industrializeze rapid, iar aceasta nu se putea face decât prin cumpărarea de tehnologie nouă pe dolari americani furnizaţi de Banca Mondială, trebuiau să plătească hârtia verde ieşita din tiparniţa americana, –şi acesta este un exemplu de bani exogeni pe care îi primim şi în împrumuturile de acum–, cu bani endogeni/fungibili, adică plata în termeni foarte concreţi provenind din economiile lor reale.

Titus Filipas

Obrăznicia marilor bogătaşi

august 5, 2010

Obrăznicia marilor bogătaşi ai lumii n-are limite când este vorba de a-i păcăli pe săraci. Ei, da, pe lista celor bogaţi dar obraznici este şi speculantul George Soros ! Prin scrisori deschise care n-au vreo valoare juridică, scrisori adresate săracilor lumii, patruzeci de miliardari americani se angajează să doneze săracilor jumătate din averile lor (http://www.liberation.fr/economie/0101650558-contre-grandes-fortunes-bon-c-ur ). Lumea se aştepta mai curând ca ei să lucreze la crearea unui model economic cu distribuţia mai echilibrată a veniturilor printr-o politică realmente inteligentă de eficienţă alocativă.

În această mişcare, două “suflete caritabile”, Bill Gates şi Warren Buffet au jucat rolurile principale. Înainte de comunism, sintagma “suflet caritabil” avea conotaţie hilară. Şi aceasta este doar o diversiune Gates-Buffet pentru abaterea atenţiei de la problema reală: economia politică a bunăstării. Care se ocupă cu distribuţia veniturilor şi eficienţa alocativă în cadrul unei economii.

Titus Filipas

Echilibrul veniturilor

august 5, 2010

“Suntem o ţară de mâna a doua”, spune preşedintele Traian Băsescu (http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/basescu-suntem-o-tara-de-mana-a-doua-daca-cerem-mereu-bani-imprumut-pentru-a-plati-pensii-195713.html ). Însă el are principala  responsabilitate pentru trasarea liniei de politică macroeconomică a României. Am impresia că  Traian Băsescu şi consilierii lui economici habar n-au de politicile care pot asigura echilibrul general pe termen lung. Tocmai din acest echilibru general asigurat prin linia de politică macroeconomică lipsită de confuzie poate rezulta un echilibru al veniturilor. Ei ştiu ?

Titus Filipas

Altă paradigmă “culturnică”

august 4, 2010

Un exemplu de altă paradigmă “culturnică” popularizată pe blogosferă http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/08/04/de-la-spirit-la-vibratii-spirituale/ . Nu ştiu ce interese se află în spatele blogului. Oricum, pe tema aceasta o tratare foarte inteligentă poate fi citită în cartea lui Henri Wallon, –publicată în 1964–, în traducerea de excepţie a lui Alexandru Duţu care făcea parte din mişcarea culturală ortodoxă română Rugul Aprins. Titlul cărţii pe româneşte : ‘De la act la gândire’.

Titus Filipas

Periodizarea războiului de treizeci de ani

august 4, 2010

Cardinalul Richelieu a fost aţâţător al războiului care a durat atât de mult. Franţa a participat predatorial la războiul de  treizeci de ani. S-a ales cu două “hălci” frumoase din Germania : provinciile Alsacia şi Lorena. De fapt nu este vorba despre un singur conflict, cu unitate de timp şi de acţiune, ci despre mai multe conflicte, suprapuse parţial în timp şi spaţiu. Într-o primă numărătoare,  sunt două păci şi cel puţin trei conflicte, dintre care două consemnate propriu-zis ca războaie: ‘războiul de treizeci de ani’ şi ‘războiul de optzeci de ani’ care se încheie cu pacea din Münster de la 1648. De pe vremea lui François Premier şi Carol Quintul, Franţa luptă cu Spania în marele conflict generat de mondializarea iberică. Richelieu se opune Habsburgilor pentru că urma linia de politică a lui François Premier împotriva lui Carol Quintul. Pacea de la Münster lichidează Ţările de Jos spaniole. Tot parte din lupta cu Spania este sprijinul acordat Cataloniei care se revoltase. Profită Portugalia, care desface uniunea dinastică iberică la 1640. Iată periodizarea  războiului de treizeci de ani (1618-48) : 1/ Perioada Bohemiană ; 2/ Perioada Palatinatului ; 3/ Perioada Daneză ; 4/ Perioada Suedeză ; 5/ Perioada Franco-Suedeză. Nu ştiam până foarte recent despre negocierile Oxenstierna – Richelieu, apoi Oxenstierna – Mazarin. Dar în opinia mea subiectivă, perioada ultimă a războiului de treizeci de ani este perioada când creşte mare  copila Christina Spic de Secară, regina Suediei care nu se înţelegea cu primul- ministru Oxenstierna. De altminteri regina  Christina  impune Pacea din Westphalia din 1648, care modelează Europa Centrală şi acum. Regele Frederic cel Mare al Prusiei compară (vezi scrisoarea către Voltaire) Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 care modela Europa Orientală, cu Pacea din Westphalia de la 1648.  Tratatul de la Kuciuk Kainargi trebuie asociat tratatelor de împărţire a Poloniei în secolul XVIII. Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 a dat Rusiei nişte drepturi absolute, şi nemeritate, asupra spaţiului nord-pontic din Romania Orientală. În ciuda ideologiei Montesquieu-Voltaire-Gibbon, pe spaţiul din Romania Orientală a apărut România, proiect voluntarist-intelectualist al romanticilor şi ideologilor naţionalişti români din veacul al XIX-lea. Conturile din Epoca Luminilor (unde românii au fost împiedicaţi să intre de către fanarioţi)  nu sunt încheiate. Trăim în post-structuralism, timp de Aufklärung apud Jacques Derrida.

Titus Filipas

Condillac, Gibbs, unitatea discursivă

august 4, 2010

În Epoca Luminilor, abatele Bonnot de Condillac scria despre ştiinţă că este un limbaj special, foarte bine articulat :  “une science achevée est une langue bien faite”. În secolul XIX, termodinamicianul American Josiah Willard Gibbs scria despre matematică : “Mathematics is a language.”

Titus Filipas

Anti-românismul

august 4, 2010

+român a devenit echivalent (sinonim!) de “tigan”(si vice-versa!)+, descria un român situaţia din Franţa. De fapt povestea aceasta e mai veche, şi este de natură strict ideologică pro-Rusia. Anti-românismul apare mai întâi în ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon care a susţinut tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 ce nega Capitulaţiunea din 1740 pentru drepturile principatului moldovenesc. După ocuparea Basarabiei la 1812, Alexandru Puşkin (adeptul lui Karamzin, însă ideologia pro-Rusia a lui Karamzin era firesc racordată la ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon) impune la 1824 ideea că Basarabia este locuită de ţîganî. La sfârşitul primului război mondial, bolşevicul rus Nikolai Buharin realizează că în Occident, ideologia anti-Romania a tripletei de iluminişti Montesquieu-Voltaire-Gibbon aproape s-a stins. În consecinţă, pentru a lupta împotriva României, Cominternul creează termenul artificial rroma ca să descrie etnia pe care Puşkin o numea ţîganî. Specialiştii foarte bine calificaţi ai Cominternului mai creează limba literară artificială romani după modelul sanskritei (deşi oficial era invocată prakrita, în Evul Mediu, cărturari de mare subtilitate din subcontinentul Indian creau sanskrita din prakrită). Şi tot în Uniunea Sovietică apare prima oară literatura în limba romani, în vreme ce literatura în limba română era sever interzisă! Să fie simplă coincidenţă ?  Ideologia cominternist-buharinistă mai are două puseuri anti-româneşti foarte puternice şi după cel de al doilea război mondial. Prima oară chiar după 23 august 1944. A doua oară, după 22 decembrie 1989.  Să nu uităm, “lumea bună” din Occident e transportată încă pe acest val ideologic anti-românesc.

Titus Filipas


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.