În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dublează cu achiziţionarea Louisianei. Începea politica “Go West!” care în 1845 căpăta forma ideologică numită “Manifest Destiny”. Era acolo şi convingerea explicită a “misiunii Americii” în lume, pentru instaurarea libertăţii. Dar conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată în “Manifest Destiny”. Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii sunt exterminate sistematic. Modelul exterminării populaţiei autohtone în America era lăudat de ideologul rus Karamzin, şi îl recomanda pentru politica dusă de Rusia în NovoRossiia, adică în Rusia Meridională, teritoriul nord-pontic din Romania Orientală atribuit pe nedrept ţarinei Caterina cea Mare prin Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774. Şi ideologii germani urmăreau ce se întâmpla în America prin politica “Manifest Destiny” . Titulatura îl inspiră pe ideologul comunist Karl Marx care scrie Manifestul din 1848. Friedrich Ratzel calchiază modelul expansiunii teritoriale americane, elaborând pentru germani doctrina necesităţii cuceririi unui „spaţiu vital” – Lebensraum. Naziştii vor transforma această doctrină în politică de stat, fiind implicate şi toate conotaţiile de superioritate rasială, la fel ca în United States of America a secolului XIX. În comentariul la articolul “How war was turned into a brand”, al ziaristei Naomi Klein, publicat de cotidianul englez Guardian la 16 iunie 2007, apare un fragment de frază bizară: “ Israel excells in “defence” (a euphemism for its nazi lebensraum policies)”. Să amendăm. În realitate statul Israel modern nu s -a format după modelul Lebensraum creat de Ratzel şi adoptat de nazişti, ci după modelul american “Manifest Destiny”. După cum şi invaziile americane din Afganistan şi Irak sunt implementarea politicii “Manifest Destiny”. Pe aceeaşi linie se înscrie proiectatul atac în Iran.
Titus Filipas
în recitarea lui George Vraca) desfiinţează sclavajul şi îl înlocuie cu munca salariată pentru a face astfel să lucreze cât mai bine sistemul lui de impozitare extrem de corect din punct de vedere social, şi extrem de eficient din punct de vedere statal. În romanul “Desculţ” al lui Zaharia Stancu, semnele istoriei noatre vechi şi foarte vechi sunt peste tot prezente. Chiar şi în sfatul iterat, “Să nu uiţi, Darie!”, vedem o percepţie mai corectă asupra istoriei noastre foarte vechi, dinainte de Zamolxes, decât în sintagma eminesciană “Dariu al lui Istaspe”. Să nu uităm acest Dasein, Zaharia Stancu este unul dintre scriitorii noştri cei mari, mai ales în “Desculţ” ! Darius cel Mare procură stabilitate drumului iniţiatic dintre Delta Dunării şi Delta Nilului, descris de Nicolae Densuşianu în “Dacia preistorică”, parcurs de corăbiile milesiene mai întâi, apoi de tinerii sciţi (de fapt moesi, daci, goţi „greuceni”, aşa cum era de pildă Germanus, tovarăş de drum cu Ioan Cassian, „călugărul scit” pe care francezii de azi încearcă să ni-l fure şi să-l însuşească pentru istoria lor). Din două bucăţi, acest drum trasat de regele regilor Darius cel Mare era parcurs de înţeleptul Zamolxes şi de contemporanul său, matematicianul Pitagora.
