“Noua inchiziţie rusă condamnă arta” (http://www.romanialibera.ro/arte/vedete/noua-inchizitie-rusa-condamna-arta-193608.html ). Dar cred că noi, ortodocşii români, caracterizaţi prin luciditatea latină care scria Vulgata pe vremea Bisericii Universale, trebuie să dăm multă atenţie misticismului pravoslavnic rusesc. Nu trebuie, şi spun asta în mod expres de dragul interesului nostru, al interesului naţional românesc, să îl reducem la derizoriu, aşa cum pare să ne îndemne gaspadin Andrei Erofeiev, alături de o lucrare ofensatoare din expoziție, într-o poză care demonstrează numai o infatuare ignară. De altminteri chiar şi arhiepiscopul anglican Rowan Williams, într-o carte despre romanul lui Dostoievski (“Dostoevsky: Language, Faith and Fiction”), trasează sursa neobişnuitei (din punctul de vedere occidental) fuziuni de incompatibilităţi din opera lui Dostoievski de mesajele prezente în vechile icoane ruseşti. Arhiepiscopul Rowan Williams pare să se apropie aici de interpretarea dictatorului Iosif Stalin. Un episod mai puţin cunoscut la noi din istoria celui de al doilea război mondial este faptul că Stalin a dat ordin să fie purtată în avion icoana Theotokos din Vladimir atunci când trupele germane erau la porţile Moscovei. Şi minunea aşteptată de Stalin chiar s-a produs : imediat a intervenit mai timpuriu generalissimul Zimnii! De fapt era un fenomen climatic prezis de meteorologul român Nicolae Topor. Armata română transmisese această evaluare ştiinţifică, pur românească, armatei germane. Însă meteorologii germani spuneau altceva, şi Nicolae Topor n-a fost crezut de germani. În fine, mareşalul Ion Antonescu dăduse încă pe timpul verii ordinul ca toate trupele româneşti să fie retrase din componenţa Grupului de Armate Centru destinate în intenţia lui Hitler să ocupe Moscova. Tocmai din acest motiv, Iosif Stalin era dispus să negocieze cu mareşalul Ion Antonescu, dar exclusiv cu mesagerii domnului Ion Antonescu, un armistiţiu mai favorabil României. Cum se ştie, mareşalul Ion Antonescu a fost arestat pe 23 august 1944 de o conjuraţie condusă de ţărănistul Iuliu Maniu. Este greu să vorbim despre trădarea lui Iuliu Maniu atunci, pe 23 august 1944. Dar pe 24 august 1944, Iuliu Maniu comite un act grav de trădare a intereselor României când refuză să preia funcţia decizională, de fapt prima funcţie decizională în statul român, aceea de Preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Titus Filipas