Am fost intrigat prima oară când am văzut fotografia unor trupe speciale din armata română, în cel de al doilea război mondial. Imaginea pe care am văzut-o nu era însoţită de vreo legendă, numai de un cântec (http://www.youtube.com/watch?v=fBKvOTjzgBg&feature=player_embedded ) cu voci aspre de soldaţi. Este interesant că intonaţia uneori marţială din vorbirea lui Nicolae Ceauşescu semăna cu vocile acelor soldaţi români. Fotografia, de data aceasta cu legendă lămuritoare, este prezentată acum şi la http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/vanatorii-de-securisti-pornesc-investigatia-in-dosarul-palatului-copiilor-192708.html . Eu ştiam deja că fotografia aceea din război fusese făcută pe celălalt versant al Munţilor Caucaz, versantul care priveşte înspre Marea Caspică. Acei soldaţi români din trupele speciale erau „îmbarcaţi” pe cămile bactriene. Totul arăta că erau antrenaţi pentru luptele în deşertul scitic, vorbesc despre Sciţia Mare. Mai multe date ne aduce acum articolul din România Liberă. Acele trupe speciale româneşti din fotografie erau pregătite şi comandate de maiorul Nicolae Dabija. Exprim opinia mea, cred că maiorul Nicolae Dabija era un basarabean. Înainte de România Mare, ruşii îi foloseau pe basarabeni în luptele cele mai grele. Şi bunicul meu, Grigore Filipaş, ca recrut în armata ţaristă, a fost folosit pentru menţinerea ordinii în Munţii Caucaz. Este posibil ca tatăl maiorului basarabean Nicolae Dabija să fi fost folosit în trupele armatei ţariste care luptau în deşertul central-asiatic îmbarcaţi pe cămile bactriene. În familiile basarabenilor, amintirile despre asemenea experienţe se transmiteau copiilor. Şi probabil că a fost un lucru foarte bun. Iată ce mai spune ziarul România Liberă despre maiorul Nicolae Dabija : “În timpul celui de-al doilea război mondial, acesta a fost unul dintre ofiţerii de elită ai Armatei Regale Române. Pe frontul antisovietic, Nicolae Dabija a condus un commando, recrutat cu precădere dintre membrii trupelor de vânători de munte. Commando-ul lui Nicolae Dabija a luptat cu succes inclusiv împotriva temutelor trupe sovietice formate din puşcaşi siberieni. Zona de acţiune a commando-ului lui Nicolae Dabija era formată teritorii din Munţii Caucaz şi din Kuban. În lupte, ostaşii români au folosit inclusiv cămile, rechiziţionate de la localnici. După instaurarea regimului comunist, maiorul Nicolae Dabija a fost concediat din Armată. El s-a retras în Munţii Apuseni, unde a pus bazele unei unităţi de partizani, instruită după modelul trupelor de commando. Partizanii lui Nicolae Dabija au câştigat confruntările pe care le-au avut cu subunităţi de Securitate în zona Muntele Mare. Însă Nicolae Dabija a fost prins cu ajutorul unui trădător, într-un sat de pe Valea Arieşului.”
Fotografia arată limpede că soldaţii români din trupele speciale comandate de maiorul Nicolae Dabija erau bine echipaţi, bine hrăniţi, si foarte bine instruiţi (cămilele bactriene sunt animale încăpăţânate). Puşcasii siberieni au fost luaţi prin surprindere şi au fost depăşiti în pregătirea de luptă de trupele speciale româneşti care proveneau din vânătorii de munte. De altminteri un fost colonel din Amata Regală la vânătorii de munte a devenit, la rang de general, conducătorul celebrei divizii Prinz Eugen care a protejat pe Valea Vardarului retragerea trupelor germane din Grecia şi insulele din Marea Egee după 23 august 1944. Sven Hasel are un roman despre luptele foarte dure, implacabile, cu puşcaşii siberieni. Ceea ce a înfăptuit, ca militar cu onoare, maiorul Nicolae Dabija în Amata Română, a fost o foarte reuşită acumulare de experienţă de luptă. Şi americanii ştiau despre calitatea excelentă a vânătorilor de munte români. Acesta a fost unul dintre punctele care au contat la primirea Românei în NATO. “Eroi au fost …”
Titus Filipas
Etichete: Basarabia, Ion Antonescu, Rusia, Stalin, Titus Filipas
