Eram întrebat de cineva*, –rău intenţionat şi insistent ca un ciocan hidraulic–, să explic cum a transformat linia de politică macroeconomică trasată de preşedintele Traian Băsescu, datoria marilor firme private cu filiale în România, în datorie publică ori „datorie suverană” a statului român. În locul semnului de întrebare, îşi termina chestiunea cu hăhăitul băsescian, deja semn de caracterizare pentru cei care vor să provoace derapaje în activitatea blogului. Semnalele publice dezvăluite de preşedintele Traian Băsescu erau firave : 1/în ianuarie 2009, preşedintele Traian Băsescu anunţa faptul că România nu este în criză financiară. 2/ în martie 2009, mesajul preşedintelui Traian Băsescu era schimbat radical. Se spunea foarte clar, într-o declaraţie televizată, că România este obligată să preia în sarcina datoriei publice a României, datoriile private ale firmelor străine cu filiale în România. Administraţia prezidenţială nu dădea mai multe detalii. Ceea ce este politiceşte normal, –dar nu şi corect—pentru PDL şi preşedintele Traian Băsescu. Ceea ce este totuşi supărător, chiar şi îngrijorător, este faptul că publicaţiile de specialitate economie-finanţe în limba română, publicaţii datoare să lămurească problema şi s-o divulge publicului larg, au tăcut. Este vorba despre conivenţă cu puterea (conivenţă, la urma urmelor, explicabilă), ci pur şi simplu-i vorba de mediocritatea intelectuală a redactorilor pe teme de economie-finanţe de la acele publicaţii ? Dacă ultima variantă ne dă răspunsul corect, atunci situaţia este foarte gravă pentru România. Nu vreau să iau locul acelor redactori 
, îndrăznesc doar să expun rezultatele căutărilor mele. Am găsit din vreo trei surse cam acelaşi rezultat. Deci răspunsul meu nu-i pripit. Datele pe care le iau în considerare sunt : (i) Reuniunea G20 din 2009. Găsesc un comentariu francez pertinent : +on crie victoire au G20 en transférant les déficits privés des banques sur les déficits publics. Vu les montants en jeu, ce sont tout simplement les comptes publics qui trinquent. Un petit rappel sur cette règle du capitalisme : privatiser les gains mais mutualiser les pertes!!+ Timingul pregătirilor pentru G20 explică şi cele două declaraţii contradictorii făcute de Traian Băsescu. (ii) NAIRU (Non Accelerating Inflation Rate of Unemployment : adică teoria neoliberală a moderaţiei salariale). “Originea crizei economice mondiale nu este financiară, ci reală, pentru că este o criză a datoriei private care viza să compenseze 30 de ani de moderaţie salarială şi să transfere înspre capital mai multe zeci de puncte de valoare adăugată prin muncă, finanţele fiind o tehnică destinată să producă inflaţie în sfera financiară, acolo unde se interzicea orice inflaţie a salariilor în virtutea sacrosanctului acronim friedmanian NAIRU. ”
*De pe blogul http://nastase.wordpress.com/2010/07/02/doua-pdl-uri-o-farsa-sinistra/
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, Titus Filipas
