Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, era din Naissus (actualmente Niş), unde a născut şi pe fiul ei Constantin. Din punct de vedere etnic, mama împăratului Constantin cel Mare făcea parte din grupul traco-dacilor timpuriu “socii”-alizaţi, după toate datele era o neolatină din Peninsula Balcanică. Este impresionantă statuia lui Constantin cel Mare din York, în Northumbria, aproape de locul unde a fost proclamat împărat la 306AD, http://en.wikipedia.org/wiki/File:2009-04-13_ConstantineTheGreat_York.jpg . Locul se afla lângă Valul lui Hadrian, un zid ce traversa Northumbria. La construirea şi întreţinerea zidului din Northumbria lucraseră şi cohorte recrutate dintre daci. Ştim că, prin serendipitate, papa Grigore cel Mare identifică pe Columnă o imagine care serveşte pentru mântuirea sufletului împăratului Traian. O scenă-l arată pe împăratul Traian justiţiar pentru o sărmană văduvă al cărei fiu fusese ucis de oamenii răi. Găsim povestea întreagă consemnată de cronica ‘Liber beati et laudabili viri Gregorii pape urbis Rome de vita atque virtutibus’, alcătuită de clerici cu multă ştiinţă de carte din provincia Northumbria : “Quidam quoque de nostris dicunt narratum a Romanis Sancti Gregorii lacrimis, animam Traiani imperatoris refrigeratam vel baptizatam, quod est dictu mirabile et auditu. . . . Nam die quadam transiens per forum Traianum, quod ab eo opere mirifico constructum dicunt, illud considerans repperit opus tam elemosinarium eum fecisse paganum, ut Christiani plus quam pagani esse posse videretur. Fertur namque contra hostes exercitum ducens propere pugnaturus, unius ad eum voce vidue misericorditer mollitus, substetisse totius imperator orbis. Ait enim illa: ‘Domne Traiane, hic sunt homines qui filium meum occidearunt, nolentes mihi rationem reddere’. Cui, ‘cum rediero’, inquit, ‘dicito mihi, et faciam eos tibi rationem reddere’. At illa: ‘Domine, ait, si inde non venies, nemo me adiuvet’. Tunc iam concite reos, in eam fecit coram se in armis suis subaratam ei pecuniam componere quem debearunt. Hoc igitur sanctus inveniens Gregorius, id esse agnovit quod legimus; ‘Iudicare pupillo et defendite viduam et venite et arguite me dicit Dominus’. Unde per eum quem in se habuit Christum loquentem ad refrigerium anime eius quid implendo nesciebat, ingrediens ad sanctam Petrum solita direxit lacrimarum fluenta, usque, dum promeruit sibi divinitus revelatum fuisse exauditum, atque ut numquam de altero illud presumpsisset pagano.” Foarte interesant că tocmai acei clerici, din Northumbria etnogenetic influenţată de dacii “socii”-alizaţi, scriu despre detaliul istoric care a influenţat capital salvarea Columnei lui Traian la Roma.
Titus Filipas
.png){kind=link}
