Lioncik Tismineţki (alintat acum ca Leonte Tismăneanu), tatăl prea-iubit de Vladimir Tismăneanu, a fost întruchiparea Iadului pentru bieţii români. El a iniţiat, în perioada 1940-1941, etnogeneza stalinistă a poporului maldavan în Basarabia. El a deformat intenţionat Limba Română cultă pentru a crea limba maldavinească, un idiom tismineţkian-”tismănean” stupid la maximum. El a coordonat listele cu dascălii de românism din Basarabia care au fost trimişi să moară în Siberia. Ştiu lucrurile acestea din familia mea extinsă de răzeşi soroceni. Când oştenii noştri au trecut Prutul în 1941, Lioncik Tismineţki s-a refugiat în Răsărit odată cu trupele sovietice. Dar a revenit în primăvara lui 1944 în Basarabia împreună cu “ostaşul sovietic eliberator”. Ceea ce a făcut Lioncik Tismineţki în Basarabia în perioada 1944-1948 a însemnat desăvârşirea etnogenezei staliniste a poporului maldavan. Acolo a învăţat principiul că trebuie arse toate cărţile româneşti din bibliotecile şcolilor şi din bibliotecile publice ale oraşelor. Sovieticii i-au apreciat rezultatele în politica anti-românească din Basarabia. Îl trimit în România să bolşevizeze ţara, să degradeze poporul român. Odată cu venirea tavarişciului Lioncik Tismineţki în România, este iniţiat experimentul Piteşti, reforma învăţământului din 1948, şi sunt arse cărţile de maximă valoare din bibliotecile publice şi din bibliotecile şcolilor (un număr imens de cărţi).
Titus Filipas
Etichete: Basarabia, Raportul Tismăneanu, România, Stalin, Titus Filipas
