Fostul ministru (laburist) al Trezoreriei din UK a lăsat o notă pe birou către noul ministru (liberal-democrat) al Trezoreriei: “I’m afraid to tell you there’s no money left.” (http://business.timesonline.co.uk/tol/business/economics/article7128665.ece )
Titus Filipas
Un tip care semnează aici pe blog (http://nastase.wordpress.com/2010/05/16/raspunsuri-107/ ) cu nick-ul @Victor V, ignar în economie politică şi inginerie (colegul inginer, coleg de blog, @Cârcotaşu a demontat în vreo două rânduri, foarte argumentat şi eficient, pretenţiile de savoir faire ingineresc afişate de @Victor V), laudă totuşi fluxurile de sărăcie pentru români create prin politica macroeconomică a baştanului care duce în acest moment spre destrucţie România, fluxurile de sărăcie care iau de la persoanele cu venituri modice (pensionari, dascăli, medici) pentru a plăti datoriile firmelor străine care fac profituri nesimţite în România. Baştanul Traian Băsescu a avut neruşinarea să treacă “princiar, regalian” (ca preşedinte al României are acest drept, recunosc), datoriile firmelor străine la capitolul “Datoria suverană a României”. Personaje din categoria ignarului @Victor V mă întrebau ce este “datoria suverană”? (nu mai caut pe fire taxonomia diverselor variante ale întrebării 
), nu ştiau măcar atâta lucru!
Titus Filipas
“if you’re not prepared to be wrong”, citesc la http://minorthings.wordpress.com/2010/05/16/scolile-si-creativitatea/#comments , un blog despre şcoală. Asta seamănă, oarecum, cu principiul precauţionar din cunoaşterea prudenţială. Reamintesc că prin reforma comunistă a învăţământului din anul 1948, reformă ordonată de alogeno-cominternistul Lioncik Tismineţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) la întoarcerea lui din Uniunea Sovietică stalinistă, după ce instaurase Iadul în Basarabia, cunoaşterea prudenţială a fost eliminată sistematic din şcoala românească, şi toate cărţile bune din bibliotecile liceelor, –ca de altminteri din toate bibliotecile publice–, au fost arse. Prin Raportul Tismăneanu, a fost reinstaurată acum aceeaşi lipsă de respect faţă de cunoaşterea prudenţială.
Titus Filipas
Iată un mesaj preluat de la http://plano10.wordpress.com/2010/05/08/s-o-s-romanii-de-langa-noi-timocenii/
Preşedintele Comitetului pentru Drepturile Omului din Nigotin, Duşan Prvulovici, a afirmat sâmbătă, pentru AGERPRES, că în zonele istorice Morava, Timoc şi sudul Dunării autorităţile poliţieneşti au declanşat o adevărată prigoană împotriva cetăţenilor care se declară de etnie rumânească. Potrivit acestuia, în perioada 21 aprilie-7 mai, un număr de peste 200 de persoane aparţinând minorităţii române/rumâne/vlahe au fost interogate în legătură cu opţiunea lor de a fi nominalizate pe listele electorale pentru alegerile de la 6 iunie a conducerii Consiliului Naţional al Minorităţii Rumâne cu sediul la Bor, oraş situat în Serbia de nord-est. ‘Comitetul pentru Drepturile Omului din Nigotin va interveni pentru apărarea valorilor naţionale rumâneşti şi a drepturilor celor 300.000 de minoritari care trăiesc majoritar în 154 sate şi alături de alte 48 localităţi cu populaţie mixtă. Nu putem asista fără să ripostăm la represiunea rumânilor care îşi mai zic şi vlahi’, a precizat Prvulovici. În acelaşi context el a mai arătat că nu înţelege de ce numai membrii Partidului Democrat al Rumânilor condus de dr. Pedrag Balaşevici sunt anchetaţi pentru depunerea de semnături şi liste electorale de poliţişti şi procurori, iar activiştii Partidului Radical, Partidului Socialist şi Partidului Democrat se bucură de clemenţa ‘torţionarilor’. ‘Majoritatea dintre persoanele bănuite de autorităţile poliţieneşti şi de procuratură că au atitudini pro-româneşti au fost ridicate noaptea de la domiciliu cu vehiculele care, de regulă, transportă deţinuţii, şi interogaţi ore în şir. Li s-a cerut să răspundă la întrebări de genul – în ce ţară trăiesc, din ce partid româneasc sau vlah fac parte, dacă semnăturile de pe cererile de înregistrare în listele elctorale speciale le aparţin’, a declarat Prvulovici. În opinia sa, autorităţile respective încearcă să-i intimideze pe români în scopul retragerii lor de pe liste, astfel încât candidaţii minorităţii etnice româneşti să nu aibă suficiente voturi pentru a accede în Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâneşti. ‘În urma demersurilor făcute de a se înceta hărţuirea românilor ni s-a justificat că nu este vorba de nici un abuz, doar că autorităţile îşi fac datoria de a verifica o plângere penală anonimă potrivit căreia semnăturile de pe listele electorale au fost falsificate’, a spus Prvulovici. Printre cazurile devenite celebre de cetăţeni care au fost ‘terorizaţi’ de poliţişti şi procurori se numără cele ale şefului secretariatului Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne şi preşedintele Consiliului local al localităţii Petrovăţ, membru al Partidului Democrat al Rumânilor din Serbia, Drăgan Demici, şi al secretarei biroului teritorial al filialei consiliului din oraşul sud-dunărean Velico Gradişte, ambii anchetaţi asupra acţiunii lor de distribuire a cererilor de înscriere pe listele electorale de alegeri pentru cel mai înalt forum al românilor din Serbia de Nord-Est. ‘Organizaţia noastră va lupta pentru stoparea deznaţionalizării românilor din această regiune, indiferent de cum sunt ei numiţi şi îi va proteja împotriva oricăror presiuni în măsură să le pună în pericol identitatea lor culturală, istorică, spirituală şi lingvistică’, a conchis Duşan Prvulovici.
Pentru conformitate,
Titus Filipas
Nu am scris pe blogul meu până acum în mod expres despre Maria Montessori (1870–1952) şi pedagogia senzualistă. Dar văd accesat blogul meu de o căutare după sintagma “taina copilului Montessori”. Să mai spun că la noi în ţară, pedagogia senzualistă a fost promovată în mod expres de pedagogul şi psihologul Ion Găvănescul (1859- 1949). Vezi despre Ion Găvănescul textul de la http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_G%C4%83v%C4%83nescul , însă articolul omite să spună şi felul oribil în care a fost omorât Ion Găvănescul la indicaţiile alogeno-cominterniştilor care stăpâneau atunci (ca şi acum) România.
Căutarea după sintagma “taina copilului Montessori” conducea la articolul pe care îl redau şi aici : “Sînt imun la atacuri pe blogosferă, dar o chestiune din “atacuri” este atât de importantă pentru cultura română, şi pentru şcoala românească, încât merită să fie discutată. Am postat la un moment dat textul : +În dulcele grai românesc, Miron Costin scria deja în secolul XVII un enunţ inedit pentru principiul identităţii din logică. Temă stagirită reluată cu amplă extensie în secolul XIX de către Fichte în universitatea humboldtiană. Un “principiu al identităţii” despre care Constantin Rădulescu-Motru (1868 -1957) aserta premonitoriu într-o carte din 1904 că el, postulatul identităţii, va regenera cultura română. Constantin Rădulescu-Motru studiase cu Wilhelm Wundt (1832- 1920). Acesta fusese asistentul lui Hermann von Helmholtz (1821-1894), un empiric precum Locke şi Condillac (există şi un frumos text intelectualist care aparţine unui anonim din secolul XVIII, se bănuieşte că autorul ar fi fost Condillac, deci el nu era totalmente Locke-an, însă teama de Voltaire putea să fie prea mare pentru ca să îşi permită riscul de a semna un text intelectualist!). Oricum, în sens empiric acurateţea frazei este legată de principiul identităţii din logică. Scoţianul Charles Edward Spearman (1863 – 1945), alt fost student al lui Wilhelm Wundt, spune chiar mai mult în formularea problemei eductive ca : “the ability to think clearly and make sense of complexity”. 1/ “the ability to think clearly” este formularea succinctă a principiului identităţii din logică, dar 2/ “ [to] make sense of complexity” se referă la agregare, o chestiune care este în general dificilă pentru oricare civilizaţie. O reformă serioasă a învăţământului, în cea de a doua modernitate românească (după timpul postmodern fără valori şi dominat sufocant la noi de obrăznicia acelora care s-au erijat din oficiu ca fiind “societatea civilă” din România), ar trebui să pună accentul pe agregare, noţiune care ţine de cunoaşterea prudenţială. Relativ bine studiată în liceul românesc din Belle Époque (am citit o carte de logică din anul 1912, scrisă de un profesor de la Colegiul Carol din Craiova, dascăl care a murit apoi în primul război mondial). Prin reforma comunistă a învăţământului din 1948, studiul cunoaşterii prudenţiale a fost brutal eliminat din şcoala românească. Nici reforma Mircea Miclea, nici reforma Ecaterina Andronescu, cu atât mai puţin reforma Daniel Funeriu nu reintroduc cunoaşterea prudenţială. Şi ar trebui. Aici se discută, de exemplu, calitatea, valoarea , riscul. În atacuri pe blogosferă, un anonim a expediat drept intellectual garbage fraza “the ability to […] make sense of complexity”. Or, această abilitate este deosebit de importantă pentru “biet român, săracul”, în contextul discuţiilor despre reforme în educaţie. Să nu uităm că pseudo-psihologul Mircea Miclea propune un model robotic al omului în pedagogie, un model al omului construit ca un Swiss Army knife din felurite funcţii cognitive care pot fi extrase la dorinţă din creierul pruncului văzut ca briceag multiplu. Citez acum şi un titlu din articolul modulat de un optimism de comandă, „Scoala, schimbata din temelii in 2011”, publicat de cotidianul Evenimentul Zilei. Dar şcoala românească are o foarte veche şi bună tradiţie, fiind bazată, încă de pe vremea lui Gheorghe Lazăr, pe un model al omului construit de psihologia şi pedagogia senzualistă (vezi Condillac şi Destutt de Tracy, iar mai recent Montessori şi Henri Wallon). Acele idei ştiinţifice sunt adevărate şi astăzi. Ce spune articolul de ziar ? +pachetul de legi “Miclea” – realizat in cadrul comisiei prezidentiale – prevede, intre altele, filtre de evaluare pentru elevi, din doi in doi ani …+ Toate bune şi frumoase, numai că nu ştim pe ce model al omului se bazează aceste “filtre de evaluare”. Din CV-ul profesorului universitar Mircea Miclea aflăm doar că el s-a [s-ar fi] specializat în USA în “psihologie cognitivă”. Modelul omului este construit de “psihologia cognitivă” pe bază de high tech medicine. Mai precis pe bază de brain imaging în timpul funcţionării mentale. În aceste cercetări au fost investite sume imense, investigaţiile fiind motivate în primul rând de interesele comerciale. De exemplu, una dintre priorităţile de cercetare a fost identificarea zonei din creierul omului sensibilă la marketing ! Oricum, prin brain imaging se identifică zonele de pe creierul omului implicate în anumite execuţii de funcţii mentale. Mai departe, pentru a construi un model al omului este necesar “to make sense of complexity” prin agregarea acestor date. Cum se face ? Cum putem avea certitudinea că agregarea datelor care au fost obţinute prin brain imaging pe funcţii mentale (identificabile ca lamele, furculiţele, ori deschizătoarele din briceag) nu conduce în final la un model monstruos al “omului nou”?”
Titus Filipas
Traian Băsescu, de asemenea experţii în anti-românism de la ISP (Institutul de Studii Populare), precum şi culturnicii de elită de la GDS încearcă să-i prostească pe românii care mai gândesc. Aici, pe blogul domnului AN, reprezentanţii cei mai notorii care exprimă opinii pro- Traian Băsescu, pro- ISP, şi pro-GDS sunt @Victor V, @LePrince, @Observator, şi @florin m. Un comentator lucid precum domnul M.Voicu spunea, în mai 7, 2010 la 8:17 pm (http://nastase.wordpress.com/2010/05/07/decesul-cotei-unice/ ) : +RO-MANTRA […] cota de impozitare […] pentru pensionari peste 1000 lei lunar (adevãraţii pensionari, care au vechime integralã în muncã) este 31% (16+15=31).+ Să vedem cum a gestionat administraţia din USA o problemă similară, implicând pensionaţii de la General Motors. Succesul remarcabil din trecut al companiei General Motors a creat ameninţări pentru această firmă după un timp egal cu perioada de muncă a unui muncitor angajat de la o vârstă tânără şi până la vârsta de pensionare. Să reamintim că, începând cu anul 1931 şi până foarte, foarte recent, firma General Motors a fost mereu ‘numărul unu mondial’ în producţia de automobile. Nu se poate spune deci că managementul practicat la General Motors ar fi fost în trecut de calitate deficitară. Într-adevăr, în anii 196X, compania General Motors stăpânea mai mult de jumătate din piaţa automobilelor din SUA. Astfel firma General Motors a reuşit să creeze un mare număr de locuri de muncă, –bine plătite în raport cu salariile din restul lumii de atunci–, pentru economia americană. Dar în februarie 2005, General Motors mai deţinea circa un sfert din aceeaşi piaţă. Iar muncitorii care lucraseră în deceniul 1960 pentru General Motors s-au pensionat. Celor care nu muriseră, compania General Motors era obligată să le plătească pensiile. Astfel, în februarie 2005, fiecare două dintre persoanele angajate la General Motors lucrau la acel moment să asigure ori să plătească şi pensiile pentru cinci foşti angajaţi ai firmei General Motors! Circumstanţa respectivă introducea nişte încărcări suplimentare enorme pentru preţurile vehiculelor General Motors, de circa 1500 de dolari în medie per autovehicul la nivelul anului 2005. Aceasta a creat probleme insurmontabile pentru managementul de la General Motors, pentru că erau sarcini care în sine se aflau în afara puterilor oricărei persoane umane angajate pe postul de director CEO. Rick Wagoner, pe atunci preşedinte al consiliului de administraţie şi director CEO la General Motors, a luptat ca un adevărat erou al timpurilor postmoderne, deci exclusiv cu arme manageriale, pentru a creşte competitivitatea şi atractivitatea produselor companiei General Motors. Administraţia Obama a crezut că poate gestiona problemele companiei General Motors mai bine decât Rick Wagoner. Acesta venea mereu cu soluţii care preveneau declaraţia de faliment a firmei General Motors, şi lucrurile mergeau mai departe. Nu ştiu detaliile jocului de culise care l-a forţat pe Rick Wagoner să demisioneze. După acea demisie, noii manageri cu puteri decizionale de la General Motors au depus declaraţia de faliment a firmei General Motors. Firma a fost preluată apoi de către guvern. Dar administraţia USA a constatat că trebuie să rezolve problema pensionaţilor de la General Motors, şi administraţia USA le plăteşte pensiile integral! acelor bătrâni oameni cu vechime de muncă integrală la General Motors şi cotizaţii plătite integral la fondul de pensii 401(k). Ceea ce subliniază foarte bine domnul M.Voicu este faptul că şi statul român de acum trebuie să îşi asume responsabilitatea plăţii integrale a pensiilor adevăraţilor pensionari români, care au contribuit integral la fondul de pensii oficial al statulului român din trecut, similar fondului de pensii 401(k). Şi mai este evident că magistraţii din trecut nu au contribuit la acel fond de pensii pe măsura pensiilor pe care le primesc acum.
Titus Filipas
Vezi http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/05/06/fatalismul-egalitarismului/
Nici nu ştiu cine este acest “Theophyle”, bănuiesc că sub nick se ascunde o întreagă echipă de propagandă pro-Traian Băsescu. Acum “Theophyle” spune, şi tot a laudă : “Pana la urma tot Presedintele Basescu si-a asumat responsabilitatea masurilor grele. Sunt multumit ca l-am votat!”
Titus Filipas
Poate avea vreun efect economic pozitiv atâta austeritate forţată pe gâtul românilor ? Consumul populaţiei înseamnă 2/3 din PIB, spune o regulă simplă. Calculaţi acum cu cât se reduce PIB-ul României în urma “sfaturilor” imperative ale experţilor FMI, imperative puse în practică de reptilianul Traian Băsescu.
Titus Filipas
“Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.” (Mihai Eminescu). Se spune că ideologia legionară îşi are sursa în prelegerile din 1926 ale profesoruluilui Nae Ionescu. Pe data de 12 februarie 1926, metafizicianul Nae Ionescu le spunea ceremonios studenţilor săi: “Vă aduceţi, desigur, aminte [de] Psihologia de Găvănescul”. Nu era cea mai fericită alegere. „Psihologia lui Găvănescul” a introdus o mare eroare în cultura română: Interpretarea empirismului Locke-an ca “realitate directă”. Această abordare a Găvănescului a condus la ce s -a chemat ulterior ‚legionarismul de stînga’. El are în comun cu marxismul asertarea doctrinară a “realităţii directe”. Numai că, în vreme ce la marxişti “realitatea directă” era dialectică, justificată prin lupta de clasă, ‚legionarii de stânga’ considerau sistemul construit pe baza “realităţii directe” ca pe un adevăr apodictic. El însuşi, Nae Ionescu, nu a susţinut vreodată “realitatea directă” legionară. Cu atât mai puţin pe aceea marxistă. Prelegerile lui Nae Ionescu au fost de o calitate intelectuală excepţională, neegalată până acum în cultura română. Către sfârşitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu ţinea o prelegere lămuritoare despre realitate studenţilor Universităţii din Bucureşti. Din epistemologia kantiană se ştie că sistemul construit prin atribuirea de realitate obiectivă percepţiilor este falacios. Prelegerea lui Nae Ionescu stârneşte entuziasmul unei generaţii noi. Acea prelegere “kantiană” privind constituţia realităţii a format un Ego naţional într-o naţiune rămasă practic fără învăţători — morţi luptând în primul război mondial. Ideile din prelegere descend fără condescendenţă în cultura română, influenţând mai ales “dăscălimea” tînără, ce îşi va construi altfel lecţiile. A fost un exemplu superb de „top-down approach”, de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvăţată de naţiunea noastră, căci numai aşa poate fi continuat un Ego naţional românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice, deviante pentru că non-epistemologice, folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară, bazată pe epistemologia intelectualistă, sunt tendenţioase si lamentabile.
Titus Filipas
Trebuie să (re)cunoaştem faptul că metanarativul despre Romania a fost intenţionat denaturat de Iluminism. Folosim expresia „Bizanţ” în sensul foarte deformat pe care îl creează „treimea iluministă” Montesquieu-Voltaire-Gibbon, care evită intenţionat termenul propriu şi corect Romania. Nicolae Iorga adaugă totuşi acestui termen valoarea de ricorsi à la Giambattista Vico prin anafora „Bizanţ după Bizanţ”. Filosoful italian Giambattista Vico enunţa principiile corecte pentru Romania în „Scienza Nuova d’intorno alla Comune Natura delle Nazioni”. Natura comună a naţiunilor europene, spune în esenţă Vico, era fondată prin jurisdicţia romană pentru statul de drept în primele două veacuri ale erei creştine. Constituţia Antoniniană de la 212 AD definitivează legal această natură comună a naţiunilor europene. Pierduţi în erezia anti-cunoaştere numită „retragerea aureliană”, noi, românii, primii care am fi chemaţi şi interesaţi să demonstrăm silogistic ilogismul acestei erezii, –şi, din fericire, au existat cărturari români de mare valoare care au construit logica, iar dintre cei străini, filosoful Constantin Noica îl aminteşte numai pe istoricul filosof Will Durrant, deşi Gabriel Liiceanu evită partinic să amintească aceste Lecţii de la Păltiniş–, deci noi, românii, uităm istoriografia de la Universitatea din Oxford care afirmă că până la Anul Domnului 285 Imperiul Roman se transformase în Romania prin generozitatea acordării cetăţeniei romane, vezi şi la Tertullian constatarea acelei atotstăpânitoare cetăţenii romanitas care va fascina pe o extensie largă de timp personaje ale istoriei universale precum gotul Alaric ori negrul Léopold Senghor.
Titus Filipas
