Nu am scris pe blogul meu până acum în mod expres despre Maria Montessori (1870–1952) şi pedagogia senzualistă. Dar văd accesat blogul meu de o căutare după sintagma “taina copilului Montessori”. Să mai spun că la noi în ţară, pedagogia senzualistă a fost promovată în mod expres de pedagogul şi psihologul Ion Găvănescul (1859- 1949). Vezi despre Ion Găvănescul textul de la http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_G%C4%83v%C4%83nescul , însă articolul omite să spună şi felul oribil în care a fost omorât Ion Găvănescul la indicaţiile alogeno-cominterniştilor care stăpâneau atunci (ca şi acum) România.
Căutarea după sintagma “taina copilului Montessori” conducea la articolul pe care îl redau şi aici : “Sînt imun la atacuri pe blogosferă, dar o chestiune din “atacuri” este atât de importantă pentru cultura română, şi pentru şcoala românească, încât merită să fie discutată. Am postat la un moment dat textul : +În dulcele grai românesc, Miron Costin scria deja în secolul XVII un enunţ inedit pentru principiul identităţii din logică. Temă stagirită reluată cu amplă extensie în secolul XIX de către Fichte în universitatea humboldtiană. Un “principiu al identităţii” despre care Constantin Rădulescu-Motru (1868 -1957) aserta premonitoriu într-o carte din 1904 că el, postulatul identităţii, va regenera cultura română. Constantin Rădulescu-Motru studiase cu Wilhelm Wundt (1832- 1920). Acesta fusese asistentul lui Hermann von Helmholtz (1821-1894), un empiric precum Locke şi Condillac (există şi un frumos text intelectualist care aparţine unui anonim din secolul XVIII, se bănuieşte că autorul ar fi fost Condillac, deci el nu era totalmente Locke-an, însă teama de Voltaire putea să fie prea mare pentru ca să îşi permită riscul de a semna un text intelectualist!). Oricum, în sens empiric acurateţea frazei este legată de principiul identităţii din logică. Scoţianul Charles Edward Spearman (1863 – 1945), alt fost student al lui Wilhelm Wundt, spune chiar mai mult în formularea problemei eductive ca : “the ability to think clearly and make sense of complexity”. 1/ “the ability to think clearly” este formularea succinctă a principiului identităţii din logică, dar 2/ “ [to] make sense of complexity” se referă la agregare, o chestiune care este în general dificilă pentru oricare civilizaţie. O reformă serioasă a învăţământului, în cea de a doua modernitate românească (după timpul postmodern fără valori şi dominat sufocant la noi de obrăznicia acelora care s-au erijat din oficiu ca fiind “societatea civilă” din România), ar trebui să pună accentul pe agregare, noţiune care ţine de cunoaşterea prudenţială. Relativ bine studiată în liceul românesc din Belle Époque (am citit o carte de logică din anul 1912, scrisă de un profesor de la Colegiul Carol din Craiova, dascăl care a murit apoi în primul război mondial). Prin reforma comunistă a învăţământului din 1948, studiul cunoaşterii prudenţiale a fost brutal eliminat din şcoala românească. Nici reforma Mircea Miclea, nici reforma Ecaterina Andronescu, cu atât mai puţin reforma Daniel Funeriu 
nu reintroduc cunoaşterea prudenţială. Şi ar trebui. Aici se discută, de exemplu, calitatea, valoarea , riscul. În atacuri pe blogosferă, un anonim a expediat drept intellectual garbage fraza “the ability to […] make sense of complexity”. Or, această abilitate este deosebit de importantă pentru “biet român, săracul”, în contextul discuţiilor despre reforme în educaţie. Să nu uităm că pseudo-psihologul Mircea Miclea propune un model robotic al omului în pedagogie, un model al omului construit ca un Swiss Army knife din felurite funcţii cognitive care pot fi extrase la dorinţă din creierul pruncului văzut ca briceag multiplu. Citez acum şi un titlu din articolul modulat de un optimism de comandă, „Scoala, schimbata din temelii in 2011”, publicat de cotidianul Evenimentul Zilei. Dar şcoala românească are o foarte veche şi bună tradiţie, fiind bazată, încă de pe vremea lui Gheorghe Lazăr, pe un model al omului construit de psihologia şi pedagogia senzualistă (vezi Condillac şi Destutt de Tracy, iar mai recent Montessori şi Henri Wallon). Acele idei ştiinţifice sunt adevărate şi astăzi. Ce spune articolul de ziar ? +pachetul de legi “Miclea” – realizat in cadrul comisiei prezidentiale – prevede, intre altele, filtre de evaluare pentru elevi, din doi in doi ani …+ Toate bune şi frumoase, numai că nu ştim pe ce model al omului se bazează aceste “filtre de evaluare”. Din CV-ul profesorului universitar Mircea Miclea aflăm doar că el s-a [s-ar fi] specializat în USA în “psihologie cognitivă”. Modelul omului este construit de “psihologia cognitivă” pe bază de high tech medicine. Mai precis pe bază de brain imaging în timpul funcţionării mentale. În aceste cercetări au fost investite sume imense, investigaţiile fiind motivate în primul rând de interesele comerciale. De exemplu, una dintre priorităţile de cercetare a fost identificarea zonei din creierul omului sensibilă la marketing ! Oricum, prin brain imaging se identifică zonele de pe creierul omului implicate în anumite execuţii de funcţii mentale. Mai departe, pentru a construi un model al omului este necesar “to make sense of complexity” prin agregarea acestor date. Cum se face ? Cum putem avea certitudinea că agregarea datelor care au fost obţinute prin brain imaging pe funcţii mentale (identificabile ca lamele, furculiţele, ori deschizătoarele din briceag) nu conduce în final la un model monstruos al “omului nou”?”
Titus Filipas
Etichete: Condillac, Constantin Rădulescu-Motru, Destutt de Tracy, Gheorghe Lazăr, Ideologia Şcolilor Centrale, România, Titus Filipas, Voltaire
