Am plecat de la o postare şi un comentariu scrise pe blogul domnului Adrian Năstase (http://nastase.wordpress.com/2010/05/05/un-banc-%e2%80%9cin-spiritul-vremurilor%e2%80%9d/ ). Nu, @nu ma pot abtine, proverbul “Capul plecat, sabia nu-l taie” era valabil pe vremea siguranţei oferite de “drumul tătărăsc”. Expert în jurisprudenţă, Ibn Battuta aduce mărturie despre viaţa fără hoţi în condiţii de Pax Mongolica: “La fiecare oprire a convoiului pentru popas, oamenii dau drumul cailor, boilor şi cămilelor în păşunea din stepă, ziua şi noaptea, fără ciurdari şi paznici. Toată libertatea aceasta este posibilă datorită severităţii legilor împotriva hoţiei. Orice persoană găsită în posesia unui cal furat este obligată să îl restituie alături de alţi nouă cai de aceeaşi calitate. Dacă persoana prinsă cu bunul furat nu poate împlini această condiţie, toţi fiii săi vor fi luaţi robi. Iar hoţul fără avere şi fără copii este ucis ca oaia cea stearpă”. Vă imaginaţi destinul geambaşilor, –unele popoare întregi practicau profesia–, pe timpurile de Pax Mongolica, fericite vremi pentru neamuri cinstite !
Pe de altă parte, rabinul de azi poate oferi sfatul emigrării în coloniile din Cisiordania, unde casa, grădina şi piscina sunt furnizate gratuit pentru persoanele ce îşi asumă riscuri. Însă nu vorbim despre greci, evrei şi tătari, ci despre români. Ei au principiul : „Omul sfinţeşte locul”, valabil încă de pe vremea lui Mavrichie din Strateghikon. Spuneam, proverbul românesc este definiţia cea mai concentrată pentru un sistem de producţie cu doi factori. Însă acum, forţele factorului Om sunt amplificate prin cyborghizare. Toţi cei care scriem pe blog sîntem şi puţin cyborghizaţi. Mai există şi factori dematerializaţi şi imponderabili, din categoria capitalului intangibil, factori de producţie a căror gestionare trebuie începută în amonte faţă de sistemul de producţie, prin sistemul de educaţie. Capitalul intangibil creat de şcoală şi cultură este unul dintre factorii relevanţi pentru obţinerea producţiei, a creşterii economice, de care nu se poate lipsi România în ziua de azi.Reticenţa maximă arătată de Uniunea Europeană pentru ajutorarea Greciei trebuie să o interpretăm ca pe o demonstraţie factuală că Uniunea Europeană nu are o plasă de siguranţă pentru funcţionarea economiilor naţionale din componenţa sa. Vorbesc despre economii ale statelor naţionale, care sunt foarte diferite. În pripă, am reuşit să număr vreo patru tipuri de economii naţionale în UE, dar probabil că sunt mai multe.
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, România, Titus Filipas
