Educaţia în Cetatea Numerică

Proiectul PSD pentru educaţie este proiectul clasic al domnului Mircea Maliţa, care a mai fost   aplicat odată. Este un proiect care asigură excelenţa în educaţie. Am lucrat pe vremuri în cadrul său. Exista un spirit de emulaţie extraordinar între elevi. Dar deja pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Herşcovici şi Bercovici luptau împotriva lui. Sunt nume de persoane reale, acesta nu-i antisemitism. Proiectul Mircea Maliţa mai suferă şi de marele defect împotriva căruia luptă cu succes Vladimir Tismăneanu : Protocronismul. Din cauza Raportului Tismăneanu, PSD este foarte timorat să readucă în atenţia naţiei române proiectul Mircea Maliţa pentru educaţie. Şi faptul că PSD nu creează un proiect nou pentru educaţie demonstrează clar că agreează tacit   clasicul proiect Mircea Maliţa, cu o excelenţă dovedită de practicarea lui.

Vorbind despre reforma lui Mircea Maliţa, s-ar părea că am dat timpul înapoi. Şi că nu am vorbit despre educaţia în Cetatea Numerică. Într-adevăr, nu am vorbit. Dar, să recunoaştem, nici reforma lui Daniel Funeriu nu vorbeşte despre educaţia în Cetatea Numerică. Insist, reforma lui Mircea Maliţa, care pregătea oamenii întru excelenţă pentru industria românească, permite facil saltul la educaţia în Cetatea Numerică. Spuneam pe alt fir că şcoala românească trebuie să se bazeze şi pe o politică a ofertei, nu doar pe o politică a cererii, aşa cum se face în proiectele Mircea Miclea şi Daniel Funeriu. În secolul XIX, reforma pentru educaţie la noi a început ca educaţia pentru Micul Prinţ (Infantele de Parma, pentru care abatele de Condillac scrisese o raniţă de cărţi). Dacă vrem să construim România în cea de a doua modernitate de după haosul non-valoric postmodernist, cea de “a doua modernitate” a României pe care cumva o presimţea şi Constantin Rădulescu- Motru în urmă cu un veac, este necesară o educaţie pentru Micul Capitalist în Cetatea Numerică. Reforma autentică a şcolii româneşti trebuie să fie începutul real pentru modernizarea societăţii româneşti, “cal de bătaie” pentru propaganda preşedintelui Traian Băsescu. Dar nici unul dintre ideologii din jurul preşedintelui Traian Băsescu nu specifică despre ce fel de modernizare e vorba. Confuzia ideologică profundă  este amplificată şi de totala desconsiderare a valorilor româneşti,  reflectată în Raportul Tismăneanu. Să îl califici pe un pui de alogeno-cominternist drept mare expert în anticomunismul românesc este jignire adusă logicii elementare a  românului, a “bietului român”, văd că sintagma aceasta eminesciană din DOINA supără încă, de aceea ţin s-o repet. Totuşi cred că trebuie să construim proiecte inteligente pentru viitor, pe linia pregătirii populaţiei pentru Capitalismul 3.0. Iar o educaţie  în Cetatea Numerică înseamnă pregătirea proactivă a Micului Capitalist. Este şi componenta majoră a politicii noastre macroeconomice.  Care nu este incestuoasă, precum politica macroeconomică din ţările anglo-saxone. Tipărirea continuă de bani, cum se întâmplă în USA, este dovada peremptorie a unei politici macroeconomice incestuoase. Apoi, tolerarea şi conlucrarea cu fondurile speculative din City, este indiciu suficient al politicii macroeconomice incestuoase din UK. „Politiceşte corect” ar fi fost să spun eufemistic că exemplele indicate nu sunt semne de bună guvernabilitate. Dar „politiceşte corect” este în acelaşi timp şi atitudine sinucigaşă pentru o naţiune. Este nevoie de atitudine românească, pentru aceasta am pledat, vom pleda. Atitudine care îi supără pe noii fanarioţi care conduc ţara şi lezează orgoliile de respectabilitate ale urmaşilor de alogeno-cominternişti care trasează linia ideologică pentru ca România să “sufere saltul înainte”, cum dezvăluia un pro-fanariot proiectele lor parşive. Să revenim la proiectele româneşti. Reforma educaţiei în România pentru cea de a doua modernitate trebuie să cuprindă crearea structurilor asociative în şcoli, aflate sub acelaşi acoperiş ca structura instituţională convenţională dar bine verificată. Structura prin care se construieşte capital intangibil. Reforma lui Daniel Funeriu insistă  că limba română trebuie predată obligatoriu în toate şcolile din România. Ceea ce sună frumos ca terminologie iniţială. Problema este aceea că limba română pentru navigarea intelectuală în cea de a doua modernitate a României este instabilă şi are într-adevăr nevoie de echivalentul unui soft fly-by-wire. Când am ieşit din cumplita epocă fanariotă, Gramatica tipărită la Sibiu în 1828, –era tipărit numai conţinutul bine verificat întru eficienţă al unei gramatici generative şi generale predată la şcoala de la Sfântu Sava–, a provocat imediat o creştere exponenţială a tipăriturilor  româneşti. Dar Gramatica de la Sibiu era un prim exemplu de soft fly-by-wire în lumea literelor româneşti. La un moment dat spuneam pe acest blog : Trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt să fie văzut ca un concept de marketing, şi rescrisă o doctrină economică românească unde fiecare produs oferit pe piaţă trebuie să fie purtător de sens lingvistic. Evoluţia lingvistică în lume este clară: reducţia numărului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie şi globish. Civilizaţia românească este scrisă ca gramatică generativă, acesta este avantajul nostru. Începem să scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de muncă imens în faţa noastră, esenţial este să nu îl abordăm în stilul phatic al culturnicilor de elită. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporează o 2/Metodă, mai mult, produsul incorporează 3/Informaţie, fiind chiar vector de informaţie precum Cuvântul, şi în mod necesar şi evident, produsul industrial are o 4/Utilitate şi are o 5/Calitate. Am fost atacat atunci virulent, cu acuzaţia de legionarism. Ce spuneam periculos în fond? Antamam o chestiune economică doctrinară pregătitoare pentru Capitalismul 3.0. Este esenţială această antamare pe fronturi multiple. În cazul reformei învăţământului pentru Capitalismul 3.0, construirea structurilor asociative pentru Agenda 21 de proximitate în şcoli pregăteşte elevul pentru a lucra în cadrul altor abordări de politică macroeconomică, abordări în spiritul principiilor Brundtland. Înainte de a fi pregătit elevul, trebuie pregătit profesorul, institutorul, învăţătorul, în cadrul unor programe de perfecţionare permanentă. Cu o cointeresare materială, el, profesorul din preuniversitar, institutorul, învăţătorul, fiind plătit şi pentru ceea ce învaţă, şi pentru ceea ce implementează în Agenda 21 de proximitate a şcolii, ce aplică el din ceea ce a învăţat. Este un proces anevoios, este un proces de durată, el cere urgent construirea unor Coduri de practică, dar este un proces de construire a capitalului intangibil pentru Capitalismul 3.0.

Titus Filipas

Post-structuralismul istoric al lui Jacques Derrida

Insist asupra studiului dualismelor care creează elitele. După veacul de jugulare fanariotă, elitele româneşti apar prin Ideologia Şcolilor Centrale, un acquis european creat de filosoful francez Destutt de Tracy care metamorfoza în epoca Terorii revoluţionare, iluminimul francez în varianta creştină (chiar social-creştină!) a lui Étienne Bonnot de Condillac. Dar, în interpretarea pe care o dăm post-structuralismului istoric al lui Jacques Derrida, înainte de acea ideologie a naţionalismului românesc creată la începutul veacului XIX, putem spune că distincţia relevantă, care marchează momentul apariţiei „conştiinţei de român”, este păstrată respectuos în interiorul Limbii Române, sub forma antonimiei „român-venetic”. Revin la deconstrucţia lui Jacques Derrida. “Iată ce este deconstrucţia : Nu-i o mixtură, ci o tensiune spirituală a memoriei, a fidelităţii, a păstrării tradiţiei, şi în aceleaşi timp a eterogeneităţii, a noutăţii absolute şi a rupturii.”, l-am tălmăcit aici chiar pe filosoful Jacques Derrida, batjocorit copios de Mircea Cărtărescu. Pseudo – cărturari români din ziua de astăzi, cu prestigiu înalt, îşi bat joc, ignari, atât de filosofia lui Jacques Derrida cât şi de toţi cei care studiază textele sale. Ei nu vor putea pricepe, şi alţii nu vor putea accepta, evenimente majore petrecute în cultura română şi străromână fără a recurge la teoria lui Jacques Derrida, conţinând şi elemente care sprijină indirect protocronismul. De exemplu, numai prin deconstrucţia filosofică a lui Jacques Derrida putem înţelege extraordinarul binom de moarte şi de naştere care se petrec în Romania Orientală a secolului IV. La anul 378, se petrecea la Adrianopole moartea ultimilor romani din partea răsăriteană a imperiului clădit de ei. Iar la 381 AD se recunoştea, în conciliul ortodox de la Constantinopol, ‘socii’—alizarea populaţiilor autohtone, distincte de greci, şi trăitoare în partea răsăriteană a imperiului. Deconstrucţie a existat de exemplu în mişcarea de Contra Reformă a catolicismului, asigurându- i succesul. Tot la fel, numai prin deconstrucţie putem înţelege că germenii pentru Vulgata Contra Reformei provin din aceeaşi Nova Roma a veacului IV.

Titus Filipas

Studierea dualismelor în şcoală

De obicei, metodologia post-structuralistă a filosofului Jacques Derrida, deconstrucţia, este folosită pentru analiza dualismelor. Relevant pentru profunzimea de gândire a intellighentsiei ruse, savantul paleontolog şi autorul de anticipaţie Ivan Efremov scria în romanul “Nebuloasa din Andromeda” că elitele se formează prin studiul dualismelor. Romanul apărea în perioada   deschiderii culturale post –staliniste. Textul a fost tradus în limba română de filosoful şi scriitorul idealist Adrian Rogoz. Fiind publicat prima oară în CPSF (Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice), acest roman de anticipaţie al lui Ivan Efremov a fost cel mai savurat text de ideologie la noi, din perioada comunistă. Domnul Adrian Rogoz îmi povestea că a primit o   scrisoare disperată de la Ivan Efremov, atunci când acesta afla că textul său fusese tradus în România. Dacă până la acel moment, textele lui Ivan Efremov fuseseră criticate relativ blând în URSS, apariţia sa românească a stârnit furibunda alarmă a filozofilor ruşi marxist-leninişti. Spiritual, Ivan Efremov se formase pe acelaşi spaţiu al istmului baltico-pontic ca şi Ayn Rand.   Romanul de anticipaţie “Nebuloasa din Andromeda” făcea de fapt apologia anarhismului constructiv şi propaga ideologia comunităţilor epistemice. Dualismul la Efremov este un binom de concepte, de exemplu, ca să pricepi calculul infinitesimal, ai nevoie de binomul dialectic-apodictic. Studiul dualismelor trebuie iniţiat la nivelul pre-universitar, insista Efremov. Era o   abordare extrem de curajoasă atunci, pentru că era şi pledoarie implicită pentru studiul mecanismelor producţiei industriale în economia de piaţă liberă. Însă nu găsim nimic despre studierea dualismelor în reforma pentru educaţie preconizată de Mircea Miclea şi Daniel Funeriu. Reforma pentru educaţie a lui Daniel Funeriu înseamnă de fapt : “Niet elite româneşti!”.

Titus Filipas

Braşov-1987, eveniment de tip “Lebăda neagră”?

Cât de proşti ne cred culturnicii de elită de la GDS? Revolta de la Braşov din 1987 este “analizată”, –un fel de a spune–, în două articole mai vechi din faimoasa revistă “22”. Unul, scris de Stejerel Olaru, poate fi accesat spre lectură la adresa URL, http://www.revista22.ro/15-noiembrie-1987-brasov-259.html , celălalt, scris de Ruxandra Cesereanu, poate fi citit la  http://www.revista22.ro/revolta-muncitorilor-din-brasov-1987-702.html . Acum, în ceea ce priveşte chestiunea onestităţii intelectuale, trebuie să spun că îi evaluez pe  cei doi amintiţi la moduri diferite. Domnul Stejerel Olaru, fără îndoială că dacă nu de-a dreptul un ignar, atunci cel puţin un tip cu preocupări intelectuale inerent limitate, nu poate fi acuzat de lipsă de onestitate intelectuală. Dacă n-a ştiut, n-a ştiut, pur şi simplu n-a ştiut ! Deşi domnul Stejerel Olaru ocupă “foncţii” înalte în afacerea veroasă, dar foarte bine camuflată moral, numită “studiul  comunismului în România”. Cu totul altfel se pune chestiunea de evaluare a tinerei universitare de  la Cluj pe nume Ruxandra Cesereanu. La aceasta, lipsa de onestitate intelectuală este de-a dreptul crasă ! Dacă minte, ştie foarte bine că minte şi unde minte, de asemenea ştie foarte bine ce câştigă dacă minte aşa cum minte ! Universitara  de  la Cluj pe nume Ruxandra Cesereanu a fost solicitată în mod expres de puiul de alogeno-cominternist Valodia Tismineţki (alias Vladimir Tismăneanu), deci solicitată ca “expert” să redacteze capitolul despre represiunea din perioada 1940-1941 din Basarabia. Ca urmaş de răzeşi soroceni refugiaţi în 1944 (eu fiind adus în “burta mamei”), cunosc foarte bine din relatările directe auzite în familia mea despre acele orori ale Gulagului ! De unde  ştia Ruxandra Cesereanu? Nu ştia. De fapt, în acel capitol din Raportul Tismăneanu pe care a fost chemată să-l  redacteze, Ruxandra Cesereanu nu aminteşte chiar nimic, nimic, despre ororile Gulagului din perioada 1940-1941 a ocupaţiei sovietice a Basarabiei. Au Ruxandra Cesereanu nu ştia că nu ştie ? Pentru a se informa că ea nu este de fapt “expertă” în Gulagul  din 1940-1941, iadul coborât asupra Basarabiei cu participarea entuziastă a lui Lioncik Tismineţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu), trebuia să privească în buletinul ei de identitate, la data naşterii şi locul naşterii. Şi să decline oferta lui Vladimir Tismăneanu. Nu a făcut-o. Ceea ce demonstrează lipsă de cinste intelectuală. În fine, să revenim la discuţia evenimentelor din 15  noiembrie 1987 de la Braşov. Spuneam că domnul Stejerel Olaru nu probează lipsă de onestitate intelectuală. Domnia sa chiar scrie : +Ceausescu insusi a dorit sa faca o vizita-fulger in Brasov, curios sa vada sectia 440 a uzinei “Steagul Rosu”, locul de unde au pornit protestele. Un gest de sfidare care voia sa demonstreze ca dictatorului nu-i este frica, din moment ce nu oamenii muncii au fost cei care s-au revoltat, ci “elementele turbulente certate cu legea”.+ Adevărul este că evenimentele din 15  noiembrie 1987 de la Braşov s-au produs pe fondul misteriosului “black swan event” care a tasat ca un tăvălug greu şi implacabil întreaga economie mondială pe parcursul anului 1987. Iar sectoarele industriale de care aparţineau cele două mari fabrici de la Braşov au fost grav afectate.

Titus Filipas