Vorbeam, –voi mai vorbi–, despre ideologia naţionalismului românesc. Alogeno-cominterniştii aduşi ca “nacialnici peste România” au fost transportaţi pe tancuri sovietice şi au sugrumat în mod sistematic România şi cultura română. Aceşti alogeno-cominternişti, dintre care cel mai hidos în ura împotriva românilor a fost Lioncik Tismineţki (Leonid Tismăneanu în transcrierea din Wikipedia), în 1948 au dat ordin să fie arse toate cărţile din bibliotecile publice, –bibliotecile marilor licee, în primul rând–, considerate “periculoase” pentru că propagau “teorii periculoase”. Înainte de a identifica sursele occidental- europene ale ideologiei naţionalismului românesc, vreau să spun că au fost arse chiar fundamentale texte din economia politică de sorginte franceză. Cunosc de exemplu, de la tipi inteligenţi care au fost elevi acolo, episodul distrugerii cărţilor de economie politică şi de organizare a întreprinderilor capitaliste, cărţi aflate în biblioteca liceului comercial Gheorghe Chiţu din Craiova. Printre altele a fost arsă cartea lui Henri Fayol din 1916, “Administration industrielle et générale”, op unde Fayol trata la nivelul de excelenţă doctrina gestionării organizaţiilor, şi în particular a întreprinderilor economice. Henri Fayol considera planificarea strategică drept funcţia managerială cea mai importantă. Strategia înseamnă trasarea liniilor directoare pentru construirea unui “viitor dorit”, am citat şi am tradus dintr-un dicţionar actual despre sistemele economice, dicţionar scris în globish. Eu am dat un singur exemplu de carte fundamentală arsă la ordinele nacialnicilor alogeno-cominternişti, dar conţinutul tuturor bibliotecilor publice din ţară a fost atunci făcut cenuşă ! De ce au fost arse acele cărţi considerate “periculoase”? Pentru că arătau românilor liniile directoare pentru construirea unui “viitor dorit”. Un viitor dorit de români, se înţelege, care cunoşteau prea bine valoarea terenului agricol, a codrului şi iazului ca “assets”, iar am dat-o pe globish. În fond, prima schiţă de strategie pentru români a fost trasată de împăratul Mavrichie (cum îi spunea Dosoftei), acel Mavrichie datorită căruia supravieţuieşte şi Columna lui Traian la Roma ! Ştim că în faţa Columnei lui Traian, zăbovea uneori papa Grigore cel Mare, prieten epistolar cu împăratul Mavrichie, care de altminteri a şi tradus faimoasa ‘Regula Pastoralis’. Dacă a tradus Regula Pastoralis, putem bănui că pe împăratul Mauricius şi papa Grigore cel Mare îi unea spiritul lecturilor din Ioan Cassian. Grigore cel Mare zăbovea în faţa Columnei lui Traian, rugându-se Domnului pentru iertarea împăratului păgân al cărui sarcofag se păstra în soclu. Insistând pe semnificaţia culturală a noii achiziţii făcute pentru imperiul roman prin cucerirea Daciei, ultima voinţă, şi dorinţă, a militarului Traian construieşte două biblioteci. Marcând pe două laturi opuse piaţeta Columnei, un locus al cărţilor, punctul lor ombilical în lumea occidentală. Cred că nu întâmplător, pentru primele tipărituri de excepţie sunt folosite literele înscrise pe soclul Columnei lui Traian, care întruchipau modelul literelor perfecte. Putem afirma că lucrarea post-Gutenberg a civilizaţiei europene adaugă valoare nouă şi pentru epigrafia latină din Dacia Felix a lui Traian, virtualmente quintesenţială în civilizaţia Europei, nu doar pentru civilizaţia românească pe o durată de care „se sparie gândul”. Cred că Marguerite Yourcenar ne prejudiciază neintenţionat dar profund atunci când prezintă o Dacia Felix vizitată de Hadrian aproape la fel ca tărâmul unei planete fără suflu vital. Citind textele lapidare din Dacia romană, cărturarul August Treboniu Laurian simte posedarea divină, surescitarea entuziasmului intelectual ce îl împinge a scrie „Tentamen Criticum in originem, derivationem et formam linguae Romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Valachicae”. Text pe nedrept blamat de Titu Maiorescu. Scrisul românesc în literă latină din secolul XIX demonstrează că a fost construită puntea culturală peste un hiatus, punte în care „Tentamen Criticum” era poate cheia de boltă. Nu este aceasta natura unei Renaşteri ? Iar textele latine în piatra epigrafică din Dacia Felix, scrise deja în litera perfectă a tiparului viitor, nu constituie cea mai bună justificare pentru ideea protocronistă ? Sigur, August Treboniu Laurian neglija limba latină a călugărilor Sciţi, ale căror texte (cele de Ioan Cassian în primul rând, mult apreciate de filosoful Michel Foucault) salvează Columna lui Traian. Raportul Tismăneanu păcătuieşte grav faţă de români pentru că denigrează ideea protocronistă. Apoi, Raportul Tismăneanu se pretinde “ştiinţific”, nu am pus ghilimele pentru citare, doar în mod expres pentru batjocură 
, fără să alcătuiască şi să prezinte o listă a cărţilor arse din bibliotecile publice din România la ordinele alogeno-cominterniştilor care vroiau să construiască în România “viitorul dorit” numai pentru ei. De fapt ei au beneficiat de regimul traiului ostentativ în opulenţă imediat ce au fost debarcaţi în România de pe tancurile sovietice. Vorbeam despre o carte de cultură organizaţională în limba franceză, – intelectualii români au o tradiţie francofilă şi francofonă–, arsă la ordinele ideologilor alogeno-cominternişti. Dar au fost arse totodată şi cărţi excelente în limba română care prezentau elevilor de liceu evoluţia ideologiei naţionalismului românesc, originile sale europene ancorate în Iluminismul francez al abatelui Bonnot de Condillac ce anticipa doctrina social-creştină. Am avut şansa de a citi una dintre acele cărţi salvate de la pieirea pe rug. Şi, de ce nu?, hai să dau aici doar un rezumat al Introducerii în subiectul ideologic atât de blamat prin comentarii pe blogosferă. Termenul de Ideologie a fost forjat de către Antoine Louis Claude Destutt, conte de Tracy, ori, mai pe scurt, Destutt de Tracy, gânditor francez ce a trăit între 1754 şi 1836. Deşi Ideologia se vrea a fi distinctă de Metafizică şi Psihologie, ea nu poate fi înţeleasă decât într-o Triadă cu numitele discipline. De ce într-o asociere cu Psihologia ? Dacă Ideologia însemna, în concepţia originară a lui Destutt de Tracy, o “ştiinţă a ideilor”, ele erau însă idei achiziţionate “senzualist”, aşa încât era natural ca Ideologia să se asocieze cu Psihologia. Apoi, de ce asocierea cu Metafizica ? Deoarece Ideologia reţine ideile despre efecte, nu şi despre cauzele primare, ce reveneau Metafizicii. Totuşi Destutt de Tracy însuşi plasează Ideologia printre ştiinţele exacte, reunind astfel ştiinţele umaniste cu ştiinţele exacte într-o ştiinţă a omului. Încă mai limpede mi se pare a fi ceea ce scria Destutt de Tracy în “Éléments d’idéologie” din 1801 : “la connoissance de l’entendement est proprement la science unique”, “cunoaşterea înţelegerii este la modul propriu ştiinţa unică”, aceasta cred că este cea mai bună definiţie care a fost dată Ideologiei de către autorul termenului. Sînt sigur că ai citit despre contele Destutt de Tracy! Dar în mesajul din martie 28, 2010 la 1:04 pm de pe blogul domnului Adrian Năstase, cineva merge pe linia Raportului Tismăneanu de intenţionată dezinformare a românilor şi spune cu impertinenţă : “Desttut De Tracy ( asa se scrie)”.
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, Condillac, Destutt de Tracy, ideologia naţionalismului, Ideologia Şcolilor Centrale, Raportul Tismăneanu, Titus Filipas
