“Limbajul de lemn” este factor de caracterizare la ideologul post-cominternist Vladimir Tismăneanu. Bine, este poate adevărat că Vladimir Tismăneanu s-a desprins într-o anumită măsură de grotescul limbajului auzit de la tatăl său, politrucul Lioncik Tismeneţki care aducea Gulag-ul şi o pseudo-vernaculară slavo-latină peste Basarabia cumplitului an de ocupaţie stalinistă din 1940-1941. Dar citesc aici http://tismaneanu.wordpress.com/2009/11/04/stalinizarea-cotidianului-nistorescu-reinfiinteaza-tribunalul-poporului/ , o serie de perle care ţin de “limbajul de lemn” al lui Vladimir Tismăneanu: 1/Stalinizarea “Cotidianului”. 2/ Nistorescu reinfiinteaza “Tribunalul poporului”. 3/ mizeria aparuta la loc de (ne) cinste in ex-Cotidianul lui Nistorembo. 4/ Un text imbibat de ura. 5/lapidarea celor desemnati drept “dusmani ai poporului”. 5/lista a recordurilor intru infamie, abjectie si turpitudine. 6/ Atac la persoana, calomnii, inventii ordinare, iar Clubul Roman de Presa tace. 7/ Se recurge la arma cea mai scabroasa: ponegrirea mortilor. 8/utilizarea stalinoida a unor dosare inventate, falsificarea biografiilor, calcarea in picioare a meritelor unor oameni numai pentru ca asa vrea noua “sectie de cadre”.
Nu pot citi/cita mai mult. Eu nu admit decât Limba Română sacră. Ţintă intangibilă pentru Vladimir Tismăneanu.
Titus Filipas
Etichete Basarabia, Titus Filipas
