Arhiva pentru octombrie, 2009

Google contra “centralei securităţii”

octombrie 5, 2009

Scriam pe un fir de pe blogul Adrian Năstase, –nu mai fac trimiterea la adresa URL–, în septembrie 26, 2009 la 5:06 pm, @ Aya […] De când ati intrat voi aici, calitatea limbajului s-a degradat. Vreau sa va reamintesc ca gramatica româneasca tiparita în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariota si a facut posibila o civilizatie româneasca moderna. Fernand Braudel are sintagma celebra: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influentata de gramatica filosofica a lui Condillac, si de gramatica lui Destutt de Tracy. Ideologia primara pe care au construit-o se trage din iluminismul francez. În Scoala de la Sfântu Sava, tocmai acea ideologie primara a generat ideologia nationalismului românesc. Dupa ce Lioncik Tismenetki si-a batut joc de limba româna în perioada 1940-1941 în Basarabia rupta din România prin pactul Ribbentrop-Molotov, Vladimir Tismaneanu nu a facut un minim efort în Raportul Tismaneanu sa construiasca o punte spre traditia europeana din ideologia nationalismului românesc. Îl citeaza pe undeva în Raport, Vladimir Tismaneanu pe Destutt de Tracy ? Nu ! Si trebuia sa faca aceasta ! Daca nu, îi considera pe dascalii nostri de rumânism niste înapoiati. Sansa noastra ca natiune au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba româna de la pieirea anuntata cu un grotesc exces de anticipare de catre Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica si carti de la editura Humanitas. La fel cum în secolul XIX am fost salvati în „cuget si simtiri” de Ideologia Scolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic si senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scotian si de ideologia clasica germana (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. Evolutia lingvistica în lume este clara: reductia numarului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie si globish. Civilizatia româneasca este scrisa ca gramatica generativa, acesta este avantajul nostru. Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.

La care Aya spune, pe septembrie 26, 2009 la 9:23 pm : @ Blogideologic / UN SEMNAL PERICULOS IN POSTAREA TA: INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!) In finalul aberantei tale postari (asa-zisa replica pe care mi-ai adresat-o si mie, in “septembrie 26, 2009, 5:06 pm”- exista un fragment care indica, fara putinta de tagada, ca intre fascism (totalitarismul negru- pe care il sustii pe fatza) si comunism (totalitarismul rosu) nu exista nici o diferenta de fond si nici de moduri de actiune, dar numai de culoare a hainei. Mie imi indica un semnal foarte periculos! Punctual, fragmentul final (sustinut, in mod sigur, de vulgata fascizanta careia ii apartii) este, pe fond (subliniez, pe fond) replica fidela a modului de actiune specific khmerilor rosii (culoarea sumata indica tipul de haina totalitara) in perioada revolutiei lui Pol Pot. Ceea ce s-a intamplat in Cambodgia acelor ani- inclusiv crima culturala si mutilarea limbii- isi gasesc corespondentul intr-o idee din postarea ta (de fapt, ar trebui sa iti multumim caci, astfel, aflam ce au de gand fascistii ascunsi sub diverse “bloguri ideologice” in Romania). Reproduc, in paralel, acel fragment din postarea ta si sinteza a ceea ce s-a intampalt cu limba cambodgiana, in perioda lui Pol Pot (culmea, tot sub “indrumarea” unui colectiv de cunsocatori in domeniu, cum sugerezi si tu ca ar trebui sa se intample cu romana). Fragmentul referitor la cambodgieni este dincolo de orice dubiu valoric, caci apartine unui erudit- in acelasi timp, militant al atitudinii anti- totalitare, indiferent de culoarea totalitarismului (negru, rosu, verde). Iata ceea ce propui, privind mutilarea limbii romane, “adaptarea” ei la discursul dorit de vulgata careia ii apartii (un alt fel de novlimba, cum spunea Orwell!): “limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. (…) Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.” Iata sinistrul petrecut cu limba cambodgiana (transformata, printr-un proces de mutilare, asemanator cu cel “propus” de jalnicul tau creier fascist, in falsa “limba khmera”).

Să selectăm din fragmentul înfierat de tine termenii principali. şi să-i trecem în English. Rezultă : Product Concept Method Information Utility Quality. O căutare cu Google dă +aproximativ 13.400.000 pentru Product Concept Method Information Utility Quality. +

Am privit fugar în primele 30 de lucrări listate, şi nu am găsit vreo trimitere la “fascism”, “fascist” şi “khmer rouge”. Dacă tu vrei să umpli “butoiul danaidelor”, eşti liberă să te osteneşti.  

Mă bănuieşti de “INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!). La începutul blogului mă prezentam : “Sînt un scriitor de tutoriale, un technical writer pentru dezvoltarea durabilă în România. Rezolvarea problemelor cu obiective multiple, aşa cum este într-un mod special dezvoltarea durabilă, cere în oricare etapă evaluări-şi-echivalări-optime-prin-compromis, sintagma aceasta în limba română se scrie pe scurt tradeoffs în limba engleză.” Evident, în cadrul unui stat naţional unde există o limbă dominantă, dar care nu intră în categoria „limbajelor sacre“ moderne, contemporane, chiar post-moderne, deci aflată numai în statutul de „vernaculară“ — limbaj purtător de informaţie foarte puţin relevantă pentru lumea post-modernă în care trăim — cum poţi să exploatezi oferta reală a „masei critice“ în cunoaşterea teoretică, tehnico-productivă şi în cunoaşterea prudenţială până la producerea unei deplasări de paradigmă în societate ? O naţiune devine bogată numai când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: ştiinţa dezvoltării durabile este situată la intersecţia lor.   Dintr-o parcurgere rapidă („răpede privire“) a bibliografiei domeniului, devine limpede că ştiinţa dezvoltării durabile face apel la o multitudine de concepte, într-o agregare de mare rafinament intelectual. Asemenea tipuri de gândire constituie privilegiul unor perioade de pace, conjugate cu o criză societală reală. Ştiinţa dezvoltării durabile propune căi de stopare a degradării mediului, soluţii ideologice primare care pot să fie credibil înscrise pe o listă de alternative aflate dincolo de „globalizarea“ pe care economistul Joseph Schumpeter (1883-1950) — care a predat la universităţile din Cernăuţi şi Harvard –, o numea „distrugere creativă“. Depozitarele majore de informaţie cu semnificaţie antropică, societală, umană, aşa-numitele „limbaje sacre“, sunt la ora actuală limba engleză şi limba franceză. Jucând acelaşi rol pe care-l aveau în antichitatea civilizaţiei mediteraneene „greaca“ şi „latina“, iar în India Evului Mediu — „sanskrita“. Deci este clar că apelez la Oldspeak, iar nu la Newspeak, cum acuzi tu. Eşti prea categorică în acuzaţii nefondate. Bănuiesc că aşa era toată “familia” de alogeni de la centrala securităţii  din Bucureşti în anul 1956.

Titus Filipas

„Independenţă” şi „normare independentistă”

octombrie 4, 2009

E diferenţă enormă între conceptul de  „independenţă” şi conceptul de „normare independentistă”. La 1877  avem paradoxul unui „război de independenţă” ce nu era şi  „război naţional”!  Normarea  independentistă de la 1877 a devenit loc de „pupat toţi” -  autohtoni şi carpetbaggers–, sub supraveghere internaţionalistă!

Titus Filipas

Frederic cel Mare către Voltaire

octombrie 4, 2009

Prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, Franţa renunţă la drepturile atribuite şi parafate  prin Capitulaţiunea din anul 1740 la Constantinopol! Exact acel tratat de la 1740 garanta frontiera românească pe rîul Bug care se varsă în Marea Neagră. Deci după abandonarea Canadei în războiul de şapte ani (vezi celebra expresie de evaluare a Canadei : “quelques arpents de neige”), Voltaire creează un lobby puternic pentru abandonarea garanţiei franceze la frontiera Romaniei pe Bugul pontic.

Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat dupa încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): +[…] Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles. Voilà un chancelier sans chancellerie qui vous devient inutile, un nouveau venu que peut-être vous ne connaissez pas, et qu’il faudra prévenir par quelques vers flatteurs avant d’entamer l’affaire de Jacques-Marie; enfin un témoignage que vous me demandez, et qui n’est pas selon le style de la chancellerie. On prétend qu’un attestat de l’officier général dans le régiment où il sert est suffisant, et que les princes ne doivent pas s’abaisser à demander grâce à d’autres princes pour ceux qui les servent, ou il faut en faire une affaire ministérielle. Voilà ce qu’on dit. Pour moi, qui ne suis exercé ni en style de chancellerie, ni profondément instruit du punctilio, je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris qu’il       dise un mot en faveur du jeune homme au nouveau chancelier. Si les anciens usages barbares prévalent contre les bonnes intentions de François-Marie Arouet de Voltaire […], il faudra s’en consoler, car ce n’est pas une raison pour que nous déclarions       la guerre à la France. […] Le destin des choses humaines est de changer […] : peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.[…] Vale. Fédéric.+

Dar, sincer să fiu, nu mă aşteptam să îl văd implicat şi pe matematicianul D’Alembert în lupta pentru spulberarea Romaniei Orientale creată prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Bizar acest mod de „accelerare a istoriei”!

Titus Filipas

Mihai Şora îndeamnă la onestitate intelectuală

octombrie 4, 2009

Pe blogul ideologic deviant, cu multă inacurateţe intitulat “Memorie, libertate, moderaţie”, domnul Vladimir Tismăneanu anunţă un neadevăr : “Mihai Şora despre prostie, vicleşug şi pseudo-candoare”.  În preambul, domnul Vladimir Tismăneanu scrie despre  “atacuri grosiere la adresa intelectualilor publici” :-) Ce specie sunt aceşti “intelectuali publici” şi ce  funcţii ocupă ? Domnul Vladimir Tismăneanu nu clarifică. Domnia sa este “intelectual public” ?

Am ascultat plecând de la adresa URL http://tismaneanu.wordpress.com/2009/10/02/breaking-news-mihai-sora-despre-prostie-viclesug-si-pseudo-candoare/ , fragmentul discursului pronunţat de filosoful Mihai Şora. Care este foarte departe de ceea ce anunţa, excesiv de viforos, domnul Vladimir Tismăneanu.

Titus Filipas

Un lobby voltairian pro-Rusia în UE

octombrie 2, 2009

Se ştie că în secolul XVIII, iluministul francez Voltaire a organizat primul lobby pro-Rusia în Occidentul Europei. Iluminismul  a fost de mai multe tipuri, a fost un fenomen cultural amplu şi complex, dar în şcolile noastre încă li se ascunde copiilor adevărul că a existat şi o grupare de idei anti-Romania, creată în primul rând de Montesquieu, dar căreia îi aparţineau de asemenea Voltaire şi Gibbon.  Acel lobby pro-Rusia din secolul XVIII organizat de Voltaire, –se pare că nu pe gratis!–, a militat pentru încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi din anul 1774.  Pentru români, consecinţele păcii de la Kuciuc Kainargi au fost tragice. Mihai Eminescu le evaluează cu obiectivitate în DOINA.  Fiecare viers de acolo poate fi văzut ca o săgeată ascuţită înspre acel vechi lobby european anti-Romania. Prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774 era anulată  Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol care garanta frontiera principatului moldovenesc pe rîul Bug (vorbim aici despre Bugul pontic, pentru că mai există un Bug pe versantul hidrografic baltic, şi unde germanii au calibrat tirurile de rachete V2 în cel de al doilea război mondial).  Rusia a profitat imens de pe urma tratatului de la Kuciuc Kainargi.  Şi-a însuşit tot teritoriul din Romania Orientală delimitat de Munţii Caucaz şi rîul Nistru! Teritoriu pe care era destinată :-) să construiască o civilizaţie a “iluminismului rusesc”. Aşa s-a născut farsa chemată “satele lui Potemkin”. A fost un exemplu de corupţie rusească sprijinită de Occident. Este bine să  înţelegem istoria acestui spaţiu  pe care geografia clasică îl numea Sciţia. Mihai Sadoveanu a scris cu durere despre el, dar şi Vasile Voiculescu i-a dedicat nuvele splendide. Una dintre cele mai frumoase şi nobile, înălţătoare  pentru spiritul românesc, îşi derulează acţiunea în cel de al doilea război mondial.  După 1989, acel lobby voltairian pro-Rusia  s-a manifestat prin circumstanţa că nu s-a admis anularea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov şi pentru România, nu doar pentru Estonia, Letonia, Lituania. S-a încălcat astfel un principiu de uniformitate. În fine, cea mai recentă manifestare de lobby pro-Rusia, un lobby de sorginte iluministă, reamintesc, s-a manifestat în raportul UE care condamnă Georgia pentru agresiune împotriva Rusiei ! Nu ştiu dacă este cineva în republica Georgia, –fie preşedintele Saakachvili, fie ambasadorul Samadashvili–, care să priceapă exact cadrul  problemei, şi sursele istorice, din secolul XVIII, ale problemei. Georgia este un aliat natural pentru România, şi ar fi necesară o intensă colaborare culturală şi diplomatică între cele două ţări. O cooperare de natură intelectuală, ghidată strict de asigurarea vechiului echilibru pe acest spaţiu. O cooperare care  să pornească de la interesele României şi Georgiei. O cooperare care  să nu fie manipulată de interesele unor ţări noi pentru acest spaţiu, vorbesc în mod expres despre interesele Israelului şi USA, interese care par să fie comune pe spaţiul pontic.

Titus Filipas

“Pruncii români” îi citeau pe Condillac şi de Tracy

octombrie 1, 2009

Un coleg de blogosferă a comentat critic ştirea: “România nu şi-a propus să iasă din criză prin eforturi proprii pentru că nu poate, a recunoscut miercuri preşedintele Traian Băsescu în faţa oamenilor de afaceri ialomiţeni.” Voi continua, în felul meu, analiza. Deci este vorba despre inexistenţa unor “eforturi intelectuale proprii” pentru construirea unei doctrine economice a ieşirii din criză. Preşedintele Traian Băsescu recunoaşte şi sprijină prin numirea în roluri de conducere mari, drept “elită intelectuală” a României, pe culturnicii GDS. Grupul culturnicilor de elită pare a fi condus de Vladimir Tismăneanu- Tismeneţki şi de Andrei Pleşu. Plec de la un articol publicat la adresa URL  http://www.adevarul.ro/articole/ce-stiu-si-ce-pot-economistii.html , unde Andrei Pleşu declara cu nepăsare impertinentă : „În ce mă priveşte, când e vorba de economie, nici nu ştiu, nici nu pot. Mă tem că sunt mai mult decât incompetent: sunt inapt. Îmi lipseşte, probabil, alcătuirea mentală necesară pentru a pricepe rapid şi adecvat despre ce este vorba.” Deşi este manager al unor sume uriaşe pe care le primeşte de la statul român,  Andrei Pleşu îşi mărturiseşte incompetenţa crasă în chestiuni de economie. Or, deja prima generaţie a Şcolii de la Sfântu Sava, –unde s-au format ideologii naţionalismului românesc calificat de culturnicii de elită drept “abject”–, studia foarte serios doctrina economică. La fel ca eroul romantic rus Evghenii Oneghin, “pruncii  români” îi abandonau pe “Teocrit şi Homer” în favoarea unor autori de economie politică. Dacă  Evghenii Oneghin, –cum  scrie Alexandru Puşkin–,  îl prefera pe Adam Smith, “pruncii  români” îi citeau pe Bonnot de Condillac şi Destutt de Tracy. Deci există o bază  de cooperare intergeneraţională pentru reflecţia noastră. Generaţia de azi a naţionalismului ideologic românesc trebuie să construiască soluţii pentru a extrage Ţara din capcana recesiunii. În treacăt fie spus, este uimitoare nonşalanţa acceptării uriaşului împrumut de 20 de miliarde de euroi de către puterea  actuală, fără a cere şi un soft – algoritm, o soluţie sistematică a problemei ieşirii din criza economică. Soluţie pe care cei care ne-au dat banii fără îndoială că o posedă. Schimbarea de regim politic înseamnă şi o  luptă contra acestei ignoranţe economice a puterii.

Titus Filipas


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.