Calitatea, valoarea, riscul

În dulcele grai românesc, Miron Costin scria deja în secolul XVII un enunţ inedit pentru principiul identităţii din logică. Temă stagirită reluată cu amplă  extensie în secolul XIX de către Fichte în universitatea humboldtiană. Un “principiu al identităţii” despre care Constantin Rădulescu-Motru  (1868 -1957)  afirma într-o carte din 1904 că el va regenera cultura română. Constantin Rădulescu-Motru  studiase cu Wilhelm Wundt (1832- 1920). Acesta fusese asistentul lui  Hermann von Helmholtz (1821-1894), un empiric precum Locke şi Condillac (există şi un frumos text intelectualist  care aparţine unui anonim din secolul XVIII, se bănuieşte că autorul ar fi  Condillac, deci el nu era totalmente Locke-an, însă teama de Voltaire putea să fie prea mare ca să semneze un text intelectualist!).  Oricum, în sens empiric acurateţea este legată de principiul identităţii.  Scoţianul Charles Edward Spearman (1863 – 1945), alt fost student al lui Wilhelm Wundt, spune chiar mai mult în formularea problemei eductive ca : “the ability to think clearly and make sense of complexity”. 1/ “the ability to think clearly” este formularea succinctă a principiului identităţii din logică, dar 2/ “ [to] make sense of complexity” se referă la agregare, o chestiune dificilă, despre care iniţiasem la un moment dat o discuţie pe acest blog. O reformă serioasă a învăţământului, în cea de a doua modernitate românească, ar trebui să pună accentul pe agregare, noţiune care ţine de cunoaşterea prudenţială. Relativ bine studiată în liceul românesc din Belle Époque (am citit o carte de logică din anul 1912, scrisă de un profesor  de la Colegiul Carol din Craiova, dascăl care a murit în primul război mondial). Prin reforma comunistă a învăţământului din 1948, studiul cunoaşterii prudenţiale a fost brutal eliminat din şcoala românească. Nici reforma Mircea Miclea, nici reforma Ecaterina Andronescu nu reintroduc cunoaşterea prudenţială. Şi ar trebui. Aici se discută, de exemplu, calitatea, valoarea, riscul.

Titus Filipas

Exploatarea saramurii de la Ocnele Mari

Ştiţi câte studii ştiinţifice s-au făcut pe vremea lui Gheorghiu-Dej pentru exploatarea saramurii de la Ocnele Mari, de fapt o veche lagună secată din Marea Sarmatică ? Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, exportul de chimicale realizate cu materia primă de la Ocnele Mari a adus ţării multă valută. Cred că asta a stimulat-o pe coana Leana să creadă în chimia ştiinţifică, iar pe Nicolae să creadă în coana Leana şi să îl elimine pe Emil Bodnăraş. Care vroia reformă economică adevărată, cu o cultură vest-germană a economiei de întreprindere. Era extrem de inteligent ruteanul ! Strămoşii lui fuseseră aduşi de Ştefan cel Mare în Moldova ca să facă murături pentru casa domnească, şi primiseră dreptul să comercializeze murături în toată Moldova. După unire,  încep să vină cu murături în saramură şi la Bucureşti, veneau şi pe vremea lui nea Nicu. Acum nu mai au voie. A, şi după 1989, specialistul care a făcut studiile pentru Ocnele Mari s-a înscris în PNŢCD Toţi trebuie să credem în ceva. Probabil că pe exploatarea vechilor paradigme interne s-a bazat şi lucrătura externă pentru loviluţie, Dennis Deletant ştie mai multe decât ştiu eu !

Titus Filipas

Urletul revoluţionarilor

“Am auzit pentru prima oară urletul acela prelung ce se ridică din mulţime şi cere sânge, strigăt întunecat de ură şi nebunie.” – “J’entendis pour la première fois ce long hurlement qui monte de la foule et qui demande le sang, ce cri sombre de haine et de folie.”

Irina Nemirovski (1903-1942) spunea acestea despre revoluţia din 1917 de la Petrograd. Dar cele spuse sunt adevărate şi pentru revoluţia din decembrie 1989 de la Bucureşti, şi pentru “fenomenul” din Piaţa Universităţii, şi pentru mineriade.

Titus Filipas

40 de ani pentru schimbarea de paradigmă

Generalul Sir David Richards anunţă 40 de ani pentru schimbarea de paradigmă în Marele Joc, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article6788043.ece . Joc unde punctul nevralgic este Afganistanul. Să nu uităm că pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774 a fost provocată tot de o miză în Marele Joc, în speţă de interesul Britaniei spre  a câştiga războaiele Karnatice. Prin pacea de la Kuciuc Kainargi se trecea pe linie moartă Capitulaţiunea de la 1740, unde Franţa garanta frontiera principatului moldovenesc pe Bug.  Paşoptişii noştri exilaţi şi infiltraţi în masonerie au provocat o reconsiderare pozitivă a Capitulaţiunii. Motiv pentru care Anglia şi Franţa încep războiul Crimeii. A fost în folosul nostru. Sunt recâştigate trei judeţe din sudul Basarabiei şi devine posibilă Mica Unire. În secolul XX, Anglia şi America garantează iarăşi  Capitulaţiunea de la 1740 României regimului Ion Antonescu. O refuză României democratice instaurată prin lovitura de stat de la 23 august 1944. Oricum, Generalul Sir David Richards ne-a comunicat o ştire extrem de importantă. Ea ne cere o strategie pentru 40 de ani.

Titus Filipas

Determinare pentru Tismăneanu

Acum înţeleg determinarea lui Traian Băsescu pentru a impune Raportul Tismăneanu. Ideologul post-cominternist Vladimir Tismăneanu explică tranziţia în politica economică din 1971 a lui Nicolae Ceauşescu prin influenţa ideologică a lui Kim Ir Sen. Eu o explic prin faptul că Richard Nixon îl considera pe Nicolae Ceauşescu drept factor cu „utilitate marginală” pentru America. Deciziile curente ale capitaliştilor –Richard Nixon era lider al lumii capitaliste!– în obţinerea de profit, se ştie, sunt ghidate numai de identificările unor utilităţi marginale. Însă Raportul Tismăneanu precum şi articolul din Wikipedia în limba română care tratează importanţa anului 1971 pentru România pun esenţialemente în cauză influenţa vizitei efectuată de cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu în  R.P.D. Coreeană (9 – 15 iunie). Dar tot în 1971, bunul prieten american Richard Nixon hotăra să nu mai acopere cu aur tipărirea dolarilor noi. Regimul Nicolae Ceauşescu primea bani în neştire de la World Bank. Acei bani au permis creşterea PIB-ului cu peste 10 % în următorii cinci ani. Însă împrumutul de hârtie verde cotată exorbitant  a trebuit să fie achitat de România cu valori din economia sa reală, valori care îşi aveau originea mai ales în sectorul primar, unde valoarea economică este autentică. Iar comentatorii de la Radio Europa Liberă spuneau,  şi acum textul din Raportul Tismăneanu  care se învaţă în şcoli le spune copiilor, că de vină  a fost influenţa lui Kim Ir Sen ! Istoria se repetă. Împrumutul de 20 de miliarde dolari (tot simplă hârtie de culoare verde) forţat în prezent de FMI va trebui să fie achitat cu valori din economia reală a României. Dacă economia va mai exista. Dacă nu, România va fi declarată stat falimentar. Ce-i pasă lui Vladimir Tismăneanu ! El este preocupat doar  să îl împingă pe Cornel Nistorescu spre punctul  Godwin, şi pare foarte  supărat că acesta rezistă la derapaj. 

Titus Filipas

Cinismul blogului Antiteze

Spuneam că blogosfera românească are o “cumpănă a apelor” care separă doi versanţi. Blogul  Antiteze se află pe versantul controlat ideologic de Vladimir Tismăneanu, fiul politrucului cominternist Lioncik Tismeneţki,  care a adus Gulagul peste România, mai întâi în Basarabia anilor 1940-1941. Totuşi, fără vreo judecată ori jenă, bloggerul de la Antiteze postează la adresa URL http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/08/05/2109/ , mărturia unei persoane de bună credinţă, “Aglaia Roban, Cuvânt despre comunişti“, care nu ştie probabil nimic despre  Gulagul din Basarabia. Căci România a fost Mare, şi proiectul Romania Neoacquistica datează de la Mihai Viteazul. Lipsa de jenă a  bloggerului de la Antiteze merge până la permisia de proximitate  a impertinentului titlu : “O filozofie a intervalului. In Honorem Andrei Pleşu”. Alt “Cuvânt despre comunişti”, în speţă despre comunistul Andrei Pleşu. Pentru că “Once a Jacobin, always a jacobin”.

Titus Filipas

Amintiri despre un “iluminism matern” bucureştean

Citesc pe blogul domnului Nicolae Gimiga http://nicolaegimiga.wordpress.com/2009/08/04/cornel-nistorescu-l-a-dat-afar%c7%8e-pe-mircea-badea-frate-stiri-proaspete-din-anul-1997/#comment-3  :“Tocmai când voiam sǎ ignor în tǎcere non-subiectele zilei de astǎzi, Mircea Badea a fǎcut o dezvǎluire senzaţionalǎ: Pânǎ şi pe el l-a dat afarǎ Cornel Nistorescu! Bine, undeva prin Evul Mediu când lucra el la Radio Total, dar nu asta conteazǎ. Concluzia: Unde dǎ Nistorescu creşte!”

Bine scris. Îmi aduc aminte că Mircea Badea a mai vorbit. Fusese angajat la Radio Total de Doamna Jana Gheorghiu. Era colegă de facultate cu mama lui Mircea Badea. Nu avea copii, şi îi plăcea să îşi viziteze  frecvent “colega cu pruncul”. Mircea Badea povestea că era în transă ascultând (sigur, aici este vorba despre amintiri după vârsta de trei ani) discuţiile lor. Bănuiesc că erau foarte interesante conversaţiile  lor. Nu era iluminism de salon parizian, ci un “iluminism matern” bucureştean.

Titus Filipas

Arta lui Matisse şi Casa Lacordaire

Domnul Adrian Nastase descrie aici http://nastase.wordpress.com/2009/08/02/capela-matisse/ , o vizită la capela dominicană proiectată de artistul plastic Henri Matisse. Cu o anumită generozitate a detaliilor artistice despre sit. Sînt tentat să intru în discuţie :

„ceramică”, scrieţi. Bănuiesc că este vorba despre ceramică arsă. Culoarea aceea roşie, de cărămidă arsă, din pictura bizantină a dinastiei macedonene, este prezentă şi în pictura lui Matisse din  Belle Époque. Parcă în sudul Franţei s-a descoperit şi o biserică bizantină, cu pictura autentică în culoarea de un roşu cărămiziu. Matisse încearcă să o imite, într-un tablou oarecum profan, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Matissedance.jpg, deşi tabloul incorporează, certamente, o anumită sacralitate, să-i zicem precreştină. Industriaşul Serghei Şciukin (http://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Shchukin ) a fost atras de acel roşu bizantin, el achiziţionează tabloul, şi îl duce în Rusia. Mi se pare că acelaşi cărămiziu bizantin este incorporat şi în pictura “Scăldatul roibului” – http://www.abcgallery.com/P/petrov-vodkin/petrov-vodkin7.html , a lui Kuzma Petrov-Vodkin.

Alături de Capela Matisse se află şi Casa de ospitalitate care poartă numele filosofului Dominican Henri Lacordaire. Sunt organizate periodic cursuri pentru cei interesaţi, de exemplu în arta vitraliilor.

Titus Filipas

Lectură blogosferică recomandată de Vladimir Tismăneanu

Spuneam că există doi versanţi pe blogosfera românească. Eu sînt condamnat virulent de pe celălalt versant, de bloggeri conduşi ideologic de Vladimir Tismăneanu. Personajul acesta, dubios chiar şi prin nume ! (are neamuri la Tismana ?), recomandă în mod expres lecturi de pe versantul său. De exemplu http://istodor.catavencu.ro/2009/08/02/biju-nu-uita-sint-numai-de-partea-ta/ . Sfatul pentru lectură a fost inserat de Vladimir Tismăneanu la adresa URL http://tismaneanu.wordpress.com/2009/08/02/onoarea-nu-se-negociaza-ioan-t-morar-ii-spune-nu-lui-cornel-nistorescu/

Titus Filipas

Doi versanţi pe blogosfera românească

Discuţiile  foarte morale de la http://tachepedia.wordpress.com/2009/08/01/pe-un-sofer-il-cam-doare-la-blogosfera/ îmi amintesc aforismul pronunţat de  Jonathan Rée : “Oamenii sunt mai interesaţi în a depune mărturie privind corectitudinea lor morală, decât interesaţi în acumularea de cunoaştere.”. Jonathan Rée compara situaţia de acum, cu situaţia  existentă în urmă cu o sută de ani, în plină Belle Époque.  Atunci interesul  primar era ghidat de morala unui libido sciendi. Se pare  că programul lui Andrei Pleşu, –Minima moralia–, a reuşit. Când foarte comozii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu băteau cale lungă, pe drum obositor, schimbând trenuri şi autobuze, pentru a discuta cu un fost legionar, credeţi că ei nu scriau rapoarte la securitate despre acele discuţii ? Originalele rapoartelor rămâneau la securitatea românească, iar copii ale lor mergeau pentru analiză la servicii din două naţiuni foarte importante. Constantin Ticu Dumitrescu şi actualul şef SRI spuneau indirect că foştii legionari sunt supravegheaţi şi acum. După cum sunt supravegheaţi şi românii care au fost arestaţi pentru activitate anti-sovietică în cumplitul an 1956.

Titus Filipas