Derută şi atracţie

Domnul Dan Popa scrie la adresa URL http://hymerion.wordpress.com/2009/05/09/akzenta-caritasul-fazanilor-europeni/ , despre “Akzenta, Caritasul fazanilor europeni”, şi adresează întrebarea care mi se pare că ţine mai mult de o retorică decât de măsurarea “pe bune” a valorilor IQ : “cum naibii să fii atât de prost încât să crezi în asemenea randamente în vreme de recesiune economică?”

La toate schemele acestea de tip Ponzi, matematicile financiare lucrează pentru a produce derută şi atracţie. Se spune la noi în proverb că “nu trebuie să alergi după doi iepuri”. Iar matematicile financiare pentru schemele Ponzi înhamă la lucru “trei iepuri”: 1/Randamentul. 2/Riscul. 3/Raportul Sharpe. Frumuseţea schemei este aceea că raportul Sharpe este luat în consideraţie   abia după ce s-au făcut “curăţirile de risc”. În cazul Madoff, autorităţile nu s-au sesizat, pentru că raportul Sharpe arăta excelent! Sînt convins că şi în cazul Caritas, raportul Sharpe, dacă l-ar fi calculat cineva, ar fi arătat foarte bine. Este adevărat însă că despre cazul Akzenta, eu acum aud prima oară.

Titus Filipas

Excerpt dintr-o Agenda 21 de proximitate

Este un excerpt virtual (cel puţin aşa îl consider eu!) la adresa URL  http://harlau625.wordpress.com/2009/05/07/cate-ceva-despre-zagavia/ ,  dintr-o Agenda 21 de proximitate  care nu a fost construită încă. În educaţia şi instruirea şcolară românească plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. Pentru dinamizarea învăţământului românesc, în şcoală ar trebui îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă deja, ar trebui să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. În fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate, în acord cu ţintele din politica educaţională şi politica de mediu în UE. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu. La adresa URL arătată, bloggerul comenta : “Este regretabil ca in programa scolara nu sunt ore destinate istoriei si geografiei localitatilor unde se afla scoala. Sau macar obligarea elevilor in a prezenta referate cu aceste subiecte care le-ar permite prin studiu dobandirea de cunostinte privind locurile unde sau nascut si traiesc.” Am adăugat pe  acel blog  : Bună observaţie. De ceva timp fac propagandă pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii, a fiecărei şcoli, profesorii fiind plătiţi suplimentar pentru această activitate.

Titus Filipas

Cine se teme de logica ensidică ?

Logica ensidică serveşte în primul rând la organizarea unui volum informaţional mare. Eu personal cred că blogosfera trebuie să fie folosită pentru promovarea intereselor româneşti, nu pentru “trafic pe blog”.  Din cauza aceasta, când am descoperit din întâmplare blogul  “Logica e buna”, am încercat o popularizare a  logicii ensidice şi prin mijlocirea acestui aparent blog de logică M-am trezit cu o mostră crasă de incivilitate, vezi adresa URL http://logicaebuna.wordpress.com/2009/05/09/proteste-impotriva-scoaterii-logicii-din-licee-pe-21-mai/ , şi multă supărare. 

În fine, tentativa mea de a facilita un brainstorming pe tema logicii ensidice se adresa articolului postat pe blogul “Logica e buna” la +mai 5, 2009 la 4:18 pm+

Urmează 15 Răspunsuri la “protest împotriva scoaterii logicii din licee” Redau din ele :

Raluca Hippie spune:  mai 5, 2009 la 10:10 pm |  Eu incerc sa vin; daca e, cand o sa fie sigur dau pe grupul facultatii.

cristina spune:   mai 6, 2009 la 6:21 am | Super, si eu sint de acord cu un program bun de logica si cu profesori capabili!

blogideologic spune:  mai 6, 2009 la 12:09 pm | Vlad Petreanu scrie în articolul pe care îl recomandaţi : “o ecuaţie de gradul 2 îmi e la fel de misterioasă ca proiectarea motoarelor superluminice”  O autoritate ! Văd că aveţi dificultăţi în alegerea unui tip de logică în şcoală. Recomand logica ensidică. Are o grămadă de utilizări contemporane,  inclusiv în meserii intelectuale cerute de piaţă, şi este legată de spiritul culturii noastre, ce a fost influenţată în istoria sa de fazele prin care a trecut umanismul bizantin. Logica ensidică a lui Castoriadis aparţine celei mai recente faze din umanismul bizantin. Logica ensidică permite organizarea   facilă a discursului descriptiv.

blogideologic spune:  mai 6, 2009 la 6:30 pm | @ writeman În loc de bannere, nu ar fi mai bine să deschideţi un blog tematic despre  logica ensidică ? Vă spun sincer, logica ensidică îi ajută extraordinar de  mult pe copiii de liceu să îşi organizeze cunoştinţele !  Cu stimă,

writeman spune:  mai 6, 2009 la 6:43 pm |  sincer, cred ca puteti sa-l deschideti dumneavoastra  [urmează un emoticon, nota mea, Titus Filipas]. facem si noi ce  putem…

lorrena spune: mai 6, 2009 la 7:01 pm | N-ar fi cinstit sa va furam idee…deschideti blogul respectiv..noi vom participa daca putem…nu?

blogideologic spune:  mai 6, 2009 la 7:24 pm |  Pe ce spaţiu ?

blogideologic spune:  mai 6, 2009 la 7:31 pm |  Eu am scris deja un articol pe blog   http://blogideologic.wordpress.com/2008/12/14/bla-ideiindialogro/

blogideologic spune: mai 7, 2009 la 6:49 am | Într-o carte din 1904, Constantin Rădulescu-Motru spunea că principiul identităţii din logică este capital pentru cultura română. Privind prin texte româneşti mai vechi, am găsit primul enunţ independent al principiului, deci fără să fie tradus ad litteram, la Miron Costin. Care făcea parte din primul grup de reflecţie (think tank) inter-generaţional în limba română : “cronicarii moldoveni”. Există o mulţime de argumente pentru păstrarea logicii ca obiect de studiu în şcoala românească.

blogideologic spune: mai 7, 2009 la 9:59 am | @ writeman  Emoticonul pe care l-aţi folosit mai 6, 2009 la 6:43 pm, în cultura populară  se traduce prin “Sanchi”. Echivalează şi cu: “Bă, eu nu ştiu multe!”. În copilăria mea, cei care “ştiau multe” înfundau puşcăriile politice. Cei cu   “Sanchi” nu făceau puşcărie (politică). Dar nici nu învăţau carte.

Acum, eu nu cred  în motivaţia supărării lui writeman: “pentru ca s-a folosit de blogul acesta pentru a atrage trafic spre blogul sau intr-o maniera incorecta”,  nu mă interesează supărarea lui writeman. Dar postarea mea care l-a supărat pe writeman începea cu „Intelectualii elitişti”.  Printre „intelectualii elitişti” se numără Gabriel Liiceanu. Patronul editurii Humanitas. Care a tipărit un manual de „Logica si argumentare”, vezi http://www.piticipecreier.ro/carte/24632-Logica-si-argumentare-Manual-Clasa-a-IX-a.html . Acum lucrurile capătă o logică. writeman poate să fie nickname pentru un slujbaş de la Humanitas, înspăimântat că dispare un debuşeu pentru produsele firmei. Îl înţeleg.

Titus Filipas

Este corect ensidic, nu ansidic !

Intelectualii elitişti care lucrează, liberi de griji, sub înaltul patronaj al domnului „Andrei Plesu, […]  spiritus rector, deci autentic Rector al New Europe College (NEC), aceasta institutie de cultura  care face onoare Romaniei si inteligentei romanesti”, am citat de la http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/27/nec-plus-ultra-mircea-mihaies-despre-andrei-plesu/#respond , recomandă în mod expres termenul „ansidic”, vezi http://www.ideiindialog.ro/articol_708/cornelius_castoriadis_acest_raymond_aron_al_stingii__i.html . Eu, cu încăpăţânarea mea răzeşească tradiţională, animat de spiritus rector care se trage direct de la împăratul Mavrichie din Strategikon,  susţin în continuare că este corect ensidic, nu ansidic!  Acest “ens” de la început din ensidic vine din franţuzecul “ensemble”. Care pe româneşte se traduce  prin mulţime. Între anii 1874 şi  1897, matematicianul şi logicianul german  Georg Cantor (1845 – 1918)  a creat  teoria mulţimilor abstracte de  entităţi. A formulat-o  ca pe o disciplină matematică. Însemna, într-un sens, revenirea la cartesianism, la faptul că numai adevărul matematic poate fi intuit ca o certitudine.

Georg Cantor scria : 

“O mulţime este o  colecţie de obiecte ale percepţiei ori ale gândirii, colecţie   concepută ca un întreg, ca o totalitate. Obiectele respective se numesc  elemente ale mulţimii”. 

Din definiţia dată, observăm că entităţile mulţimii cantoriene pot proveni din două surse : din „senzualism” (prin percepţie), şi din „intuiţie” (prin gândire).

Sigur, nu Georg Cantor a fost cel care a inventat sau a descoperit aspectul dihotomic al surselor cunoaşterii. Din Epoca Luminilor („Luminile” însemnând aici filosofia raţionalistă a veacului XVIII), dihotomia  surselor cunoaşterii intră în secolul XIX prin Ideologia născută  în Marea Revoluţie franceză după deschiderea  thermidoriană din 1794, cât şi prin „Ideologia clasică germană”. 

Am adresat întrebarea din titlu şi pe blogosferă :

Eu am propus “ensidic”. Ideiindialog.ro propune “ansidic”. Dumneavoastră ce  părere aveţi ?

Un coleg de la adresa URL http://suciusorin.wordpress.com/2009/05/08/atat-cat-pot-eu-gandi-pentru-educatie/ , îmi răspunde extrem de pertinent :    

+Inclin spre “ensidic”, explicatia data in cartea lui Heiddeger “In der Welt-sein”, imi pare cea mai articulata. “ansidic” in acceptiune provinciala, cum este acolo nu are nici o legatura cu   realitatea, o putem lua ca pe o parere, atat. Dar, si aceasta orientare a noastra poate fi luata de altii, doar ca o parere. Contextul merge spre “ensidic” sunt convins.+

Dechiderea acestei discuţii despre logica ensidică fusese cerută de un grup de tineri profesori de liceu care predau Logica. Am pus un link înspre blogul lor http://logicaebuna.wordpress.com/2009/05/05/protest-impotriva-scoaterii-logicii-din-licee/  .

Titus Filipas

Roboţii japonezi

Bombele atomice americane lansate la Hiroshima şi Nagasaki (pentru implementarea democraţiei în Japonia) au instaurat o gravă descreştere demografică în Japonia. Roboţii japonezi au fost creaţi în primul rând pentru a înlocui lipsa acută de muncitori din aproape toate industriile.

O nouă generaţie de roboţi japonezi “acţionaţi de gând” a fost creată acum special pentru îngrijirea pensionarilor japonezi din azilele de bătrâni,  http://www.romanialibera.ro/a150212/testarea-dispozitivului-care-citeste-gandurile.html .

Însă nu doar lipsa de infirmiere şi de îngrijitoare este acută, ci şi lipsa de educatoare, de învăţătoare şi de institutoare. Funcţiile educaţionale pentru copii pot fi îndeplinite de roboţi ? Lipsa de personal didactic calificat pentru sistemul de învăţământ japonez este atâta de mare, încât japonezii experimentează chiar şi aici robotizarea, vezi imaginile (sunt şapte imagini) de la adresa URL http://www.guardian.co.uk/world/gallery/2009/may/08/1 .

Titus Filipas

Fragmentele unui discurs (geo)politic

Domnul Adrian Năstase ne propune  la adresa URL   http://nastase.wordpress.com/2009/05/06/reuniunea-aniversara-pentru-sarbatorirea-a-60-de-ani-de-existenta-a-consiliului-europei/ , un discurs (geo)politic interesant. Redau din el fragmente :

“Salvarea omului de rând, de orice rasă şi din orice ţară, de la orice fel de greutăţi trebuie să se bazeze pe voinţa tuturor, bărbaţi şi femei, de a lucra împreună, de a asigura viabilitatea unui scop comun. Acestea sunt cuvintele rostite de Winston Churchill acum 60 de ani, ca argument pentru înfiinţarea Consiliului Europei. Deşi mult timp a trecut, valoarea acestor cuvinte nu se schimbă.”

Un cititor a comentat : “Totusi este cam greu sa il ridicam in slavi pe Winston Churchill, cand vine vorba de episodul Yalta si urmarile lui pentru Romania.”

Yalta este în peninsula Crimea, spun aici un truism arhicunoscut. Ceea ce se ştie mai puţin, este faptul că Rusia a primit peninsula Crimea fără lupte, prin pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774. De fapt, a primit mult mai mult  atunci. Printre altele, negarea Capitulaţiunii de la 1740, garantată de Franţa. Prin Capitulaţiunea de la 1740, Franţa se constituia în garant al frontierei principatului moldovenesc pe rîul Bug. În Memoriile sale despre cel de al doilea război mondial, Winston Churchill scria în mod expres că Anglia şi America l-au avertizat pe mareşalul Antonescu să nu treacă Bugul pontic, pentru că România are drepturi legitime numai până acolo. Deci practic în cel de al doilea război mondial, Anglia şi America au arătat că ele considerau   Capitulaţiunea de la 1740 încă valabilă pentru România în ceea ce priveşte legitimitatea frontierei răsăritene. Un analist politic rus discuta recent pe un canal TV al lor, că România se putea uni repede cu ceea ce se cheamă oficial “respublika Moldova”, însă România vrea şi Transnistria ! Din spusele analistului rus, nu părea că această chestie ar fi imposibilă.

Titus Filipas

Mihail Neamţu, name one !

Cred că este greu să găseşti un personaj mai lipsit de onestitate intelectuală decât acest Mihail Neamţu (licenţiat în teologie ortodoxă, PhD în teologie ortodoxă, cu o pagină pe Wikipedia şi actualmente profesor universitar la NEC).

La adresa URL http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/05/01/delirul-urii-flegme-peste-vii-flegme-peste-morti/ de pe blogul său am găsit scris negru pe alb:

+uciderea “jidanilor” democraţi dinainte de 1945+

Întrucât  mă interesează detalii despre orice informaţie nouă pentru mine, am inserat pe  blogul său comentariul  : “Mihail Neamţu, name one !”

A şters imediat comentariul meu.

Titus Filipas

Mai rău ca mujicii !

Trebuie să exemplific felul de “abordare culturală à la Andrei Pleşu” prin celebrul număr 265 din revista Dilema. În care conceptul Mihai Eminescu din cultura română a fost pur şi simplu batjocorit (“bagiocorit”, spunea bunicul meu, răzeş de la Nistru). Spre comparaţie, vezi cât de pertinent şi de frumos a fost scris articolul despre Mihai Eminescu pe saitul Academiei Ruse.  Andrei Pleşu şi compania lui  culturală  s-au purtat faţă de Mihai Eminescu mai rău ca mujicii ! Cei care au fost formaţi la şcoala culturală Pleşu-Liiceanu-Patapievici  trebuie să înţeleagă că  învăţătura aşa ieftină nu este perenă!

Titus Filipas

Voluntarismul politicianist şi oferta canalelor TV

Domnul Adrian Năstase deschide o temă interesantă la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/05/06/cum-rezolvi-o-criza-mare-printre-atatea-crize-mici/

Mi s-a părut foarte prompt şi pertinent comentariul :

“ Bibliotecaru spune:  mai 6, 2009 la 4:11 pm /  Succesiunea rapidă este dată pentru că politica românească se face televizat şi funcţie de ce dă bine la TV. Nu există soluţii, problemele rămân deschise, de fapt nici nu este important să existe rezolvări la probleme, important este să arăţi cu degetul. Chiar politica, nu mai este de mult timp una a soluţiilor raţionale,  ci un efort de a dovedi că adversarii politici au făcut-o mai lată.”

Într-adevăr, există o combinaţie “minunată” între voluntarismul politicianist  şi posibilităţile oferite de canalele de televiziune. Problema este aceea că un proiect, o intenţie anunţată, trebuie să posede şi o latură intelectualistă pentru a-şi găsi o soluţie.

Titus Filipas

Două concordate

Cele două concordate necesare sunt :

1/Concordatul cu patronatul IMM-urilor.

 2/ Concordatul cu “dascălii” (educatorii, învăţătorii, profesorii) din învăţământul preuniversitar.

Este vorba despre concordate între stat şi singurele două “pături sociale” care lucrează aproape benevol pentru binele României.  Este absolut necesar câte un concordat bine elaborat, văzut în cadrul unei “politici a ofertei”, între fiecare dintre aceste “pături sociale” şi statul românesc. Concordatul cu patronatul IMM-urilor înseamnă crearea unui cadru legislativ favorabil IMM-urilor. Concordatul cu “dascălii” din învăţământul preuniversitar înseamnă re-evaluarea lor ca nişte creatori de capital imponderabil (sau “intangibil” cum i se mai spune uneori la traducerea din globish, însă de fapt acest capital “intangibil” este cel mai tangibil ca valoare adăugată pentru naţiune).

Titus Filipas