Intelectualii elitişti care lucrează, liberi de griji, sub înaltul patronaj al domnului „Andrei Plesu, […] spiritus rector, deci autentic Rector al New Europe College (NEC), aceasta institutie de cultura care face onoare Romaniei si inteligentei romanesti”, am citat de la http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/27/nec-plus-ultra-mircea-mihaies-despre-andrei-plesu/#respond , recomandă în mod expres termenul „ansidic”, vezi http://www.ideiindialog.ro/articol_708/cornelius_castoriadis_acest_raymond_aron_al_stingii__i.html . Eu, cu încăpăţânarea mea răzeşească tradiţională, animat de spiritus rector 
care se trage direct de la împăratul Mavrichie din Strategikon, susţin în continuare că este corect ensidic, nu ansidic! Acest “ens” de la început din ensidic vine din franţuzecul “ensemble”. Care pe româneşte se traduce prin mulţime. Între anii 1874 şi 1897, matematicianul şi logicianul german Georg Cantor (1845 – 1918) a creat teoria mulţimilor abstracte de entităţi. A formulat-o ca pe o disciplină matematică. Însemna, într-un sens, revenirea la cartesianism, la faptul că numai adevărul matematic poate fi intuit ca o certitudine.
Georg Cantor scria :
“O mulţime este o colecţie de obiecte ale percepţiei ori ale gândirii, colecţie concepută ca un întreg, ca o totalitate. Obiectele respective se numesc elemente ale mulţimii”.
Din definiţia dată, observăm că entităţile mulţimii cantoriene pot proveni din două surse : din „senzualism” (prin percepţie), şi din „intuiţie” (prin gândire).
Sigur, nu Georg Cantor a fost cel care a inventat sau a descoperit aspectul dihotomic al surselor cunoaşterii. Din Epoca Luminilor („Luminile” însemnând aici filosofia raţionalistă a veacului XVIII), dihotomia surselor cunoaşterii intră în secolul XIX prin Ideologia născută în Marea Revoluţie franceză după deschiderea thermidoriană din 1794, cât şi prin „Ideologia clasică germană”.
Am adresat întrebarea din titlu şi pe blogosferă :
Eu am propus “ensidic”. Ideiindialog.ro propune “ansidic”. Dumneavoastră ce părere aveţi ?
Un coleg de la adresa URL http://suciusorin.wordpress.com/2009/05/08/atat-cat-pot-eu-gandi-pentru-educatie/ , îmi răspunde extrem de pertinent :
+Inclin spre “ensidic”, explicatia data in cartea lui Heiddeger “In der Welt-sein”, imi pare cea mai articulata. “ansidic” in acceptiune provinciala, cum este acolo nu are nici o legatura cu realitatea, o putem lua ca pe o parere, atat. Dar, si aceasta orientare a noastra poate fi luata de altii, doar ca o parere. Contextul merge spre “ensidic” sunt convins.+
Dechiderea acestei discuţii despre logica ensidică fusese cerută de un grup de tineri profesori de liceu care predau Logica. Am pus un link înspre blogul lor http://logicaebuna.wordpress.com/2009/05/05/protest-impotriva-scoaterii-logicii-din-licee/ .
Titus Filipas
Etichete: Andrei Pleşu, Titus Filipas
