Aflu din postarea http://victor-roncea.blogspot.com/2009/04/pentru-unirea-cu-basarabia-este-nevoie.html , despre seminarul organizat de ZIUA pe tema : “Ipoteza Transnistria contra Basarabia”. Printre invitaţi s-a aflat şi ziaristul rus Vitali Tretiakov. El +s-a numarat printre cei care in decembrie 1990 au infiintat prima companie privata de presa din Moscova, Nezavisimaia Gazeta, care a devenit ulterior principalul lider de opinie din Rusia. In prezent Tretiakov este considerat unul dintre cei mai importanti politologi din Rusia, realizator de dezbateri televizate pentru canalul federal Kultura, editorialist al ziarului Rossiiskaia Gazeta si moderator al unei emisiuni saptamanale la postul de radio Eho Moskvii.+
Îmi pare foarte rău că trebuie să critic ZIUA pentru cazul în speţă. Imho, seminarul de la ZIUA a fost pripit organizat, fără o bază informaţională solidă. În opinia mea, principala chestiune nu a fost amintită la acel seminar. Ziaristul Vitali Tretiakov face parte, incontestabil, din ceea ce se cheamă, cu admiraţie şi teamă intelectuală aproape sacră, de ce să nu recunoaştem?, Intellighentsia rusă. M-ar fi interesat foarte mult să ştiu cum priveşte Vitali Tretiakov, cum priveşte intellighentsia rusă în general, chestiunea capitulaţiunii de la 1740. Reamintesc că la anul de graţie 1740, Rusia recunoştea integral valabilitatea acelui tratat internaţional semnat la Constantinopol!
Constat incapacitatea construirii unui discurs actual legat de vechile noastre drepturi.
Reamintesc că paşoptiştii noştri refugiaţi în Franţa foloseau infiltrarea lor într-un lobby masonic pentru a determina decidentul suprem din Franţa acelui timp să reia, să readucă în actualitatea post-paşoptistă Capitulaţiunea de la 1740 care garanta frontiera răsăriteană pentru Romania Neoacquistica. Această reluare a temei Capitulaţiunii de la 1740 a condus la restituirea Sudului Basarabiei şi a stimulat Unirea Principatelor. Înţeleg că domnul Vladmir Putin, cu o cultură urbană de mare calitate dobândită în copilăria la Sankt Petersburg, acceptă ca teritoriul chemat acum respublika Moldova să revină la Romania. Ce facem cu Sudul Basarabiei şi Nordul Bucovinei ? Este evident că Ucraina actuală se prezintă doar ca însăilare artificială de teritorii decisă de vechi dictatori. Cât va mai continua “politica toporului la brâu” dusă de Ucraina ? Toate exacţiunile au o limită.
Este evident că trebuie readusă în discuţie, profitând de contextul diplomatic din UE privind admiterea Turciei, Capitulaţiunea de la 1740. Oficios sau oficial. De altminteri în cel de al doilea război mondial, în corespondenţa diplomatică purtată de România cu Anglia şi Statele Unite ale Americii, aceste două state recunoşteau sursa de drepturi istorice şi legitimitatea pe care o mai avea încă, în cel de al doilea război mondial!, Capitulaţiunea de la 1740. Dacă nu credeţi, citiţi cu atenţie Memoriile lui Winston Churchill, uşor accesibile pentru oricine, însă mai există şi alte documente, la fel de credibile.
Titus Filipas
Etichete Capitulaţiunea de la 1740, Lobby paşoptist, Romania Neoacquistica, Rusia, Titus Filipas, Victor Roncea
