Abandonarea Capitulaţiilor la 1877-1878 a fost causandi locus pentru împământenirile care au condus la sângerosul an 1907. Cu temeri faţă de blestemul cuvântului, acei carpetbaggers impun şi deformarea limbii române, forma corectă este înpământenire, vezi şi mărturia evreului creştinat Ionathan X. Uranus. Renunţarea noastră laşă la Capitulaţii în perioada 1877-1878 a însemnat renunţarea la funcţia de ‚sistem roman’, o funcţie reprezentată ca stemă prin simbolul vulturului bicefal, şi asumată de Ştefan cel Mare şi de Basarabi. „Independenţa de la 1877”, –ghilimelele sunt obligatorii–, a însemnat în toate privinţele şi renunţarea politicienilor români la moştenirea istorică a Basarabilor. După ‚independenţa de la 1877’, ‚monumente ale independenţei’ s-au ridicat în localităţile României. Sculptorul Constantin Brâncuşi le denumea ‚monumentele cu cioară’. Acvila dubioasă a independenţei frivole, „cioara”, însemna renunţarea la vulturul bicefal, simbolul Basarabilor. Vulturul bicefal din Romania fu lăsat doar puterii coloniale, Rusia. Pe tricolorul Respublikii Moldova s-a pus „cioara”, l-am citat pe Constantin Brâncuşi. „Cioara” pe tricolorul României actuale arată natura profund anti-românească a „revoluţiei” de la 1989. Proba vizibilă că nu sîntem independenţi este „cioara” pe stemă şi drapel. Titus Filipas
Etichete carpetbaggers, causandi locus, Ionathan X. Uranus, Respublika Moldova, România şi Rusia, Titus Filipas, vulturul bicefal
