Protejarea „ştiinţei politice” occidentale prin arestarea ţăranilor noştri

octombrie 24, 2014

„Peste 100 de persoane, aduse la audieri în Capitală.” http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/dosarul-referendumului–peste-100-de-persoane–aduse-cu-autocare-in-capitala-pentru-audieri-354557 Este aproape la fel cum s-a-ntâmplat la 1907. Răscoala a fost provocată de injuncţiunea* cancelarului Bismark în anul 1878, la Congresul de Berlin, care a impus împământenirea străinilor ca arendaşi peste pământurile româneşti. Acum, „străinii” sunt lideri politici occidentali care au decretat cum că la anul 2012 „Parlamentul României a făcut o lovitură de stat”. Bine, nu toţi occidentalii sunt ignari în materie de filosofie politică. Eu mă refer la Hillary Clinton, Mark Gitenstein, Philip Gordon, Angela Merkel, Manuel Barroso. Or, frazarea dintre ghilimele trimite la o celebră dispută de filosofie politică între Walter Lippmann şi John Dewey. A început Walter Lippmann, care în 1925 a scris cartea „Publicul ca o fantomă” (The Phantom Public). L-a combătut John Dewey în 1927. El spune într-un mod explicit că „Statul de drept este definit în primul rând de către Parlamentul său” (aceasta în cartea The Public and its Problems). Liderii occidentali amintiţi cer să fie neapărat produsă dovada că votul românilor din 29 iulie 2012 a fost fraudat. *De ce nu apare termenul „injuncţiune” în DEX? Fireşte, cu analiza lingvistică în anvergura total adecvată ţintei. Se poate demonstra convingător că injuncţiunea este legată etimologic –prin limba latină, desigur, aceasta în varianta din Vulgata, însă nu era Biblia călugărului scit Ieronim lăudată chiar de către marele Roger Bacon, supranumit Doctor Mirabilis ? – de jug şi de înjunghiere.
Titus Filipas

Editări de maculatură anti-românească

octombrie 24, 2014

+Monografie de lux în librăriile franceze, cu o fotografie marţială a eroului, călare*, pe copertă, semnată Catherine Horel „L’amiral Horthy” . Pledoarie pro-Ungaria, lamentaţii despre traumatismul de la Trianon (cronica în Le Monde, astăzi, a corespondentei vieneze Joelle Stolz : „70 % din teritoriu şi 3 milioane de maghiarofoni” ), scuze şi tăceri privind crimele regimului său (nu era feudal şi fascist, cum credem noi, ci “corporatist” ca în Austria lui Dolfuss, după autoare), Horthy este asemănat lui Pétain (ca mareşal, ca militar în primul război mondial – a auzit cineva de marile fapte de arme ale marinei austro-ungare în primul război?, eu nu). Acest individ a avut o răspundere enormă în otrăvirea aerului Europei şi pregătirea celui de-al doilea război mondial, prin revizionismul său, campaniiile lui (cinematografie pusă la contribuţie, lorzi englezi, politicieni francezi interesaţi) alianţa cu fasciştii italieni şi cu Germania. Crimele lui – tăcute sub tăcere de media vest-europeană – nu doar asasinarea de soldatescul ungar a 919 români, în septembrie – octombrie 1940 (cum spunea Teleki, râzând, lui Ciano „nu e nuntă fără înjunghieri ! ”), ci şi asasinarea în 1942 a 5000 civili sârbi în zona Novi Sad, deportarea evreilor „apatrizi ” – 20000 de persoane la Auschwitz … Individul apare în carte ca un om de onoare, romantic şi salvator al evreilor ! – adevărat, exterminarea evreilor unguri, cu excepţia celor budapestani, are loc în mai – iunie 1944, când nu el este la putere ….+ SURSA http://nastase.wordpress.com/2014/10/22/editorialele-lui-stireanu/
*
Iată şi versurile însoţitoare din aşa-zisa literatură a romantismului maghiar : “În ochii săi sclipea bucuria/ Căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.” (“A két szeme játszadozik örömébe’/Mert a lova lába habot ver az oláh vérbee.”).
Comentariul meu : Nu trebuie să ne temem atât de maculatura anti-românească externă, cât şi mai mult de belakunismul intern, căruia doar legea Mârzescu, din anul 1924, a încercat să-i pună o stavilă.
Titus Filipas

Pariuri contra Franţei

octombrie 24, 2014

Pariuri contra Franţei
Fondurile speculative americane (hedge-funds) pariază contra Franţei ca stat. http://www.lemonde.fr/economie/article/2014/10/23/quand-les-hedge-fund-misent-contre-la-france_4511405_3234.html
Titus Filipas

În atenţia (şi ajutorul) premierului Victor Ponta, candidat prezidenţial

octombrie 24, 2014

“Studenții le cer candidaților la prezidențiale să-și spună părerea despre problemele din educație” http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/studentii-le-cer-candidatilor-la-prezidentiale-sa-si-spuna-parerea-despre-problemele-din-educatie–354193 Nu trebuie să evitaţi această întâlnire. Dar trebuie să veniţi pregătit. Şi să-i integraţi pe aceşti studenţi în viaţa pentru progres a naţiunii. Pentru că ei trăiesc în vremea unei mutaţii absolut de proporţii colosale a Universităţii. Ceva similar s-a mai întâmplat în Istorie doar atunci când scriptoriile pentru manuscrisele benedictine cu iluminuri au fost înlocuite cu tiparniţa lui Gutenberg. Care a fost o pârghie majoră pentru schimbare. Pârghia majoră pentru schimbarea de acum este Internetul. Datorită lui, universităţile clasice, bazate pe cursuri magistrale şi pe amfiteatre, sunt înlocuite cu învăţământul superior liber, oferit masiv şi deschis, prin cursurile în linie MOOC http://en.wikipedia.org/wiki/Massive_open_online_course . Însă premierul Victor Ponta trebuie să se angajeze că guvernul României va realiza canale de distribuţie pentru învăţământul MOOC – pe model COURSERA https://www.coursera.org/course/lead-ei – ceea ce guvernul României nu a făcut până acum. Dar atenţie!, acesta este numai jumătate din drum ! Cealaltă jumătate din drum trebuie să fie parcursă chiar de către studenţi! Ei trebuie să identifice industriile unde vor, de la guvernul României, oferta de cursuri în linie MOOC care să-i pregăteacă pentru munca în acele industrii ! Iar programele de învăţământ – curriculele- trebuie să fie construite chiar de studenţi. Pentru că pregătirea studenţilor prin “resuscitarea dinozaurilor” http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/pricopie–romania-va-trebui-sa-si-dubleze-numarul-absolventilor-de-studii-superioare-336358 chemarea bătrânilor profesori universitari aflaţi la pensie nu înseamnă de facto nimic altceva decât înnodarea firului de legătură între Securitate şi SRI. Viaţa intelectuală nouă a naţiunii române trebuie să fie impulsionată chiar de către aceşti studenţi asociaţi în Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România sau alte organizaţii, prin realizarea inteligentă a curriculelor pentru învăţământul de participare la munca în industrii. Pentru că “dinozaurii resuscitaţi” chiar nu ştiu, pot să dau şi exemple concrete, dar mă abţin. Totodată premierul şi candidatul prezidenţial Victor Ponta trebuie să ofere studenţilor promisiunea că ei vor primi gratuit vouchere – bonuri de cumpărare- pentru acele canale de distribuţie MOOC construite de guvernul României. Sunt platforme de Internet pe care studenţii români pot să realizeze “pe bune” propriile lor instituţii libere micro-MOOC pentru a-şi ajuta colegii.
Titus Filipas

Luminiţa Arhire :

octombrie 23, 2014

+Schimbările de regim, brutale sau mai line, au creionat cam întotdeauna o anumită categorie de cetăţeni (suficient de apropiaţi ca vârstă pentru a forma o generaţie) mai vulnerabili la şocurile istoriei decât ceilalţi actori ; categoria cea mai expusă astăzi, la 25 de ani după cutremurul social din 1989, mi se pare a fi cea a adolescenţilor. Teoretic, parcurgând o singură perioadă istorică, obişnuiţi cu regulile acesteia şi feriţi de convulsii ideologice majore, dimpotrivă, ar părea generaţia cea mai sigură, cea mai imunizată din epocă şi exact aşa ar fi, dacă astăzi educaţia ar mai reprezenta pentru majoritatea adolescenţilor o prioritate sau măcar o aspiraţie. Problema -deci slăbiciunea -, aşa cum o văd eu, provine din intransigenţa acestei generaţii pentru ceea ce nu cunoaşte de fel ; ambiţia de a condamna trecutul, fără a-i recunoaşte şi meritele, efect care decurge din înstrăinarea de părinţi şi de bunici, dar şi din dispreţul pentru educaţie, atâta vreme cât diplomele şi titlurile se pot tranzacţiona pe o piaţă cu oferte nenumărate, fac din adolescenţi o pradă de cele mai multe ori sigură pentru propaganda cea mai sinistră. Or, „trecutul ” nu înseamnă doar ceea ce li se picură în ureche, adică numai coada de la lapte din crucea nopţii, frigul din apartamente şi Securitatea omniprezentă – trecutul înseamnă şi şcoala făcută „pe bune ”, şi cărţile la preţ neprohibitiv, şi spectacolele de teatru care ridicau sala zgribulită în picioare , aclamând actorii, şi patriotismul ţinut treaz , cât să-ţi conserve identitatea şi să-ţi pună în valoare particularităţile. Un tânăr fără (încă!) drept de vot îşi îndemna apropiaţii ca vârstă să o aleagă pe Monica Macovei, recomandând-o drept „singura şansă (!!!!) ” a accederii la mult-dorita democraţie vestică ! Drumul spre bunăstarea occidentală ar trece, în opinia aceluiaşi, obligatoriu prin aparatul digestiv al DNA şi ANI. El iubeşte necondiţionat Liiceanu, el admiră enorm Cărtărescu ; pe niciunul dintre ei pentru operă – pe amândoi însă pentru textele politice, adică , aşa cum spuneam , pentru cea mai vădită propagandă. Acea propagandă pentru care este total reprobabil ca Radu Beligan să-l susţină pe Ponta, fiind în schimb absolut „politically correct ” ca Andrei Pleşu să-l sprijine pe Iohannis.+ SURSA http://nastase.wordpress.com/2014/10/22/schimbarea-de-generatie/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

“Dar din dar se face Raiul”

octombrie 22, 2014

După Marcel Mauss – să amintesc faptul că marele savant Émile Durkheim i-a fost unchi precum şi dascăl de cunoaştere prudenţială- orice negociere se bazează pe reciprocitate, adică pe dar (un cadou) şi contra-dar (alt cadou, acordat în reciprocitate). Principiul “Dar din dar se face Raiul” furniza două funcţii în România socialistă a lui Nicolae Ceauşescu : 1/ Asigura un mijloc de schimb reciproc, asemănător unui troc şi mult mai puternic decât banul (nu spun în nici un caz că banul, adică foarte modestul leu, ar fi fost devalorizat în România socialistă!). 2/ Construia o barieră naturală morală pentru nesăbuita goană capitalistă după profit.
Titus Filipas

Moartea unui căpitan de industrie

octombrie 22, 2014

VIDEO – A murit un mare căpitan de industrie al Franţei : Domnul Christophe de Margerie, inventiv strateg economic, personaj care se confrunta în dezbateri publice aprinse cu lideri politici ecologişti pe teme privind Ecologia şi Industria, fost PDG până în ultimul moment la firma petrolieră Total unde primea un salariu exorbitant, de asemenea un tip suficient de sulfuros ca să lase în urma lui o imagine destul de neclară (cum a fost şi accidentul în care a murit) http://www.lemonde.fr/disparitions/video/2014/10/21/quel-est-le-bilan-de-christophe-de-margerie-a-la-tete-de-total_4510000_3382.html
Titus Filipas

Reclama istorică românească publicată în The Times

octombrie 21, 2014

În studiul introductiv şi traducerea apărute sub titlul comun “THE GESTA HUNGARORUM OF ANONYMUS, THE ANONYMOUS NOTARY OF KING BÉLA, A TRANSLATION”, istoriograful maghiar Martyn Rady scrie dispreţuitor şi provocator la adresa românilor : “În anul 1987, cronica Gesta Hungarorum a căpătat o notorietate particulară datorită unei reclame pe o pagină întreagă din ziarul The Times, plătită de guvernul român, şi afirmând validitatea narativului privitor la prezenţa românilor în Bazinul Carpaţilor cu mai bine de o mie de ani înainte. Din fericire, lecturile ştiinţifice moderne din Gesta Hungarorum sunt mai puţin asaltate de partizanatul politic deoarece în lumea post-Schengen din EU, numai dinozaurilor le pasă de problema cine a fost acolo primul. Totuşi, vechile interpretări ale frazelor, locurilor, persoanelor, lanţurilor de cuvinte păstrate în literatură ar putea servi scopurilor de a-i duce în stare de confuzie pe imprudenţi, atâta vreme cât în colţurile academice mai îndepărtate Epoca Jurasică nu s-a terminat.” Ce se poate răspunde ? Că lumea europeană nu începe odată cu venirea ungurilor în Câmpia Panoniei (nici ei neştiind de unde vin). Drumul roman de la Porolissum la Tyras ne determină să afirmăm că Transilvania făcea parte din hinterlandul imperiului milezian pontic care se năştea într-o contemporaneitate cu vechea civilizaţie de la Sais. “Dinozaurilor” de români le pasă de chestia aceasta, fiind învăţaţi să privească istoria pe termen lung. Winston Churchill afirma în memorii că românilor nu le pasă de istoria lor. Contextul se referea la drepturile Rusiei (existente, sau inexistente) în spaţiul nord-pontic pentru a construi Rusia Meridională sau NovoRossiia. Dar Notarul anonim care a scris Gesta Hungarorum reducea Rusia la Suzdal ! Aşa că în anul 1987, reclama istorică românească publicată în The Times constituia un semnal suficient de pertinent către URSS. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/10/18/puterea-politica-in-romania/
Titus Filipas

Republica septinsulară la schimb cu Basarabia

octombrie 21, 2014

Odată cu tabloul “L’Embarquement pour Cythère” (Îmbarcarea pentru călătoria spre Cythera), pictat de Jean-Antoine Watteau (1684 – 1721), această insulă ioniană intră în domeniul cultural francez. Va intra – de două ori- şi în domeniul geopolitic francez. Încerc acum o apropiere de ideologia naţionalismului românesc. Observ că există o asemănare ideologică între principatele fanariote şi Politeia celor şapte insule ioniene (Repubblica Settinsulare). Până către finele veacului XVIII, insulele ioniene aparţinuseră Veneţiei, fiind guvernate după legi scrise în Libro d’Oro. Dar a venit Revoluţia Franceză, au venit Ideologii primari şi, mai ales, a venit Napoleon Bonaparte. El a impus în anul 1797 prin forţă militară Tratatul de la Campo Formio care desfiinţa statul veneţian. Insulele ioniene vor deveni franceze, intrând în componenţa noilor departamente create ad-hoc şi denumite “Mer-Égée, Ithaque et Corcyre.” Nu prea înţeleg de ce este amintită Marea Egee. Probabil că a fost inadvertenţa vreunui funcţionar francez. Insulele ioniene nu sunt în Marea Egee, ci în Marea Ioniană. Sau, probabil, era o figură de stil geopolitică. Ionia era denumirea pentru partea vestică din peninsula Asia Minor. La anul 1797, în insulele ioniene a fost adoptată constituţia franceză din anul 1795. Numită de asemenea şi Constituţia anului III, ea avea drept fundament paradigma thermidoriană, aceasta implicând principiile Ideologiei primare. Dar la anul 1798 începe un neobişnuit atac militar ruso-otoman asupra insulelor din “les départements Mer-Égée, Ithaque et Corcyre”. Bizară alianţă anti-franceză, am putea spune. Era însă perfect justificată ideologic. Pentru că era visceral orientată contra Ideologiei primare. Amiralul rus Uşakov a jucat un rol major în alungarea francezilor de pe insulele ioniene în anul 1799. Iar până la anul 1800 a şi fost redactată o “Constituţie bizantină”, aprobată la Constantinopol de către sultan. Cele şapte insule mari din această Politeia erau : 1/Kerkyra (Corfu, Corcira) ; 2/Paxi (Paxos) ; 3/Lefkada (Leucada/Santa Maura) ; 4/Kefalonia (Cefalonia) ; 5/Ithaki (Ithaca) ; 6/Zakynthos (Zante) ; 7/Kythira (Cythera/Cerigo). Deşi aflată sub suzeranitate turcească, în mod practic republica septinsulară a funcţionat ca un protectorat rusesc în perioada 1800–1807. Să reţinem bine şi faptul că limba italiană a fost limba oficială în perioada 1800 – 1803. Acest lucru trebuie că era cunoscut şi de către principalul nostru ideolog, Ioan Eliade Rădulescu, atunci când a propus ca “ultimă soluţie” pentru noi, într-o situaţie disperată ca stat, reforme lingvistice care să apropie, evident că forţat!, vernaculara românească de toscana poetului Dante Alighieri, incontestabil un limbaj sociocultural de prestigiu. Republica septinsulară va reveni Franţei prin Tratatul încheiat la Tilsit între Franţa şi Rusia la anul 1807. Cei doi împăraţi, Napoleon I şi Alexandru I, s-au întâlnit pe un ponton la mijlocul rîului Neman. Când eram la şcoala primară şi locuiam într-un canton CFR de lângă Piatra Olt, citeam şi reciteam fascinat descrierea întâlnirii făcută de Lev Tolstoi în romanul “Război şi pace”. Tolstoi te lasă oarecum să înţelegi că lipsa de transparenţă asupra celor discutate la Tilsit era totală. După Marcel Mauss, nepot şi moştenitor spiritual al marelui Émile Durkheim, orice negociere se bazează pe reciprocitate, adică pe dar şi contra-dar. Dacă Franţa primea republica septinsulară, ce primea Rusia ? Probabil că Basarabia. În felul acesta, Napoleon I lăsa deoparte tradiţia de înţelepciune a cardinalului de Fleury.
Titus Filipas

Părţile sociale “ceauşiste” reprezentau drepturi economice pentru români

octombrie 21, 2014

Când dictatorul Nicolae Ceauşescu al României, gândindu-se precauţionar la un viitor impredictibil al României, a împărţit bogăţia întreprinderilor României, toate proprietate de stat, în părţi sociale pentru ca populaţia să nu fie lovită economic de niscaiva “evenimente” malefice aşa cum au fost cele din decembrie 1989, iar oamenii să nu-şi piardă locurile de muncă, să aibă în viitor un cuvânt de spus în conducerea economiei României, dictatorul anticipând, dorind, chiar trasând condiţiile de fezabilitate pentru crowdsourcing, el a introdus şi un codicil privind beneficiul. Oamenii, românii, n-au înţeles atunci că beneficiul lor era chiar acea lege în sine care îi făcea puternici proprietari peste bogăţia naţiunii, peste locurile unde se creează valoare economică nouă. Când a venit alogeno-cominternistul Petre Roman la putere în România, un tip care după propria mărturisire televizată se juca în copilărie într-o bază militară sovietică din Bucureşti, a depus cu zâmbetul de persuasiune celebru o campanie mincinoasă convingându-i pe bieţii români să îşi vândă – literalmente contra unui “blid de linte”- acele părţi sociale înţelepte instituite de către dictator pentru folosul românilor.
Titus Filipas


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 26 other followers