Rosturi în Europa : pacea westphaliană şi pacea de la Kuciuc Kainargi

După  pacea westphaliană de la 1648, în aproape toată Europa intelectuală se pune  problema definirii conceptului de Naţiune. În acel context istoric şi “ideologic”,  Simion  Dascălul iniţia propria teorie definitorie a naţiunii noastre.  Abordarea  lui conceptuală ascendentă,  –ţinând mai curând de ‘cultura populară’–,  provoacă exclamaţia  lui Miron Costin despre “băsneli”. Miron Costin adopta faţă de Simion Dascălul o poziţie  cerută de implacabila  ierarhie socială. Tipurile de judecăţi sunt multe, de la “invitaţia la reflecţie” până la “judecata de valoare”. În “Moş Ion Roată şi Unirea”, Ion Creangă  ne arată stridenţele asociate interferenţei judecăţilor  de valoare cu ordinea socială (sau invers). Dar Biv-vel-vornicul Miron Costin era obligat,  prin codurile vremii,  să enunţe o judecată de valoare  asupra reflecţiilor lui Simion Dascălul. Doctrina  populară a naţiunii române  a fost inserată de Simion  Dascălul în textul aparţinând altui participant la grupul de reflecţie. Era manuscrisul   pe care îl copia, altminteri  cu acurateţe admirabilă,  Cronica  lui Grigore Ureche – cărturar moldovean care murise înainte de încheierea,  mai îndreptăţit ar fi  să zicem  “începerea”,  păcii westphaliene.  Entuziast, generos, şi foarte atent la « indicii », Simion  Dascălul  ne oferă creaţia   unui ‘grup de reflecţie intergeneraţional’. O structură livrescă  de imensă valoare pentru noi.  Iată acum un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat dupa încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): +[…] Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles. Voilà un chancelier sans chancellerie qui vous devient inutile, un nouveau venu que peut-être vous ne connaissez pas, et qu’il faudra prévenir par quelques vers flatteurs avant d’entamer l’affaire de Jacques-Marie; enfin un témoignage que vous me demandez, et qui n’est pas selon le style de la chancellerie. On prétend qu’un attestat de l’officier général dans le régiment où il sert est suffisant, et que les princes ne doivent pas s’abaisser à demander grâce à d’autres princes pour ceux qui les servent, ou il faut en faire une affaire ministérielle. Voilà ce qu’on dit. Pour moi, qui ne suis exercé ni en style de chancellerie, ni profondément instruit du punctilio, je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris qu’il       dise un mot en faveur du jeune homme au nouveau chancelier. Si les anciens usages barbares prévalent contre les bonnes intentions de François-Marie Arouet de Voltaire […], il faudra s’en consoler, car ce n’est pas une raison pour que nous déclarions       la guerre à la France. […] Le destin des choses humaines est de changer […] : peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.[…] Vale. Fédéric.+ Bizar mod de „accelerare a istoriei”! Asertarea « Peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. » se cheamă actualmente mankurtism. Care este opus românismului. Dacă în secolul XIX îi aveam pe dascălii de românism de la Sfântu Sava, actualmente mankurtismul se predă în şcolile româneşti după manualul oficial care este Raportul Tismăneanu. După cum avem şi o mulţime de profesori de mankurtism, începând cu autorii Raportului Tismăneanu, dar şi Andrei Pleşu, spiritus rector la colegiul de mankurtism NEC, Gabriel Liiceanu, directorul marii edituri de mankurtism chemată Humanitas, o listă completată cu toţi cei care în numele « luptei împotriva resentimentarilor » apără abia voalat mankurtismul anti-românesc.

Titus Filipas

Vladimir Tismăneanu a îngropat o crimă

În celebrul său Raport citit în Parlament de Traian Băsescu, Vladimir Tismăneanu a îngropat o crimă. Cel puţin o crimă. Este vorba despre crimele comise de Lioncik Tismeneţki şi de alţii asemenea lui, împotriva românilor. Vladimir Tismăneanu nu „conştientizează” aceasta, nu se străduieşte să „conştientizeze”.  Prin oficializarea Raportului Tismăneanu, „conştiinţa”  lui Vladimir Tismăneanu devine  totuna cu  „conştiinţa”  tatălui său, Lioncik Tismeneţki.  O „conştiinţă”  pură ca lacrima, iar nu murdară ca lacrima românului abject care nu uită resentimentele faţă de ucigaşii neamului românesc precum Lioncik şi alţii din aceeaşi categorie de alogeni. Care  nu îşi văd mâinile pătate cu sângele românilor din Basarabia şi Transnistria.  

Titus Filipas

Cazul Mihai Şora

I-am citit cărţile înainte de 1989.  Numai locuri comune. Nu cred că după 1989 a inventat ceva nou. Dacă da, cineva să vină cu o mărturie ! În fine, simpatia lui pentru URSS este decepţionantă. Mihai Şora intră în maquis* abia după ce armata română trecea Prutul la ordinul lui Ion Antonescu. Intrarea lui Mihai Şora în maquis arată la el viu cugetul luptei împotriva românilor !  După război, acelaşi cuget de luptă împotriva românilor îi anima pe alogenii de la  centrala securităţii din Bucureşti. A colaborat Mihai Şora cu ei ? Întrebarea aceasta a fost pusă.

*Intra în Partidul Comunist Francez. Care abia atunci intra în maquis.

Titus Filipas

La GDS, cincimea de veac …

Este vorba despre un articol* publicat în „22”, revista Grupului pentru Dialog Social. Un anonim care habar n-are de felul cum funcţionează organizaţia economică, tratează tema +”Intelectualii presedintelui” si discursul public romanesc.+ în cadrul imaginar al unei mari organizaţii economice. Anonimul ce compune textul din „22” n-are minime noţiuni de cultură organizaţională. Cum funcţionează atunci Grupul pentru Dialog Social, altfel decât a fi  „tocător de bani” ?  Noroc cu tovarăşul Silviu Brucan care a pus „maşina  propagandistică GDS-22” pe roate. Şi aceasta  merge de două decenii, înţeleg că a beneficiat şi de bani acordaţi cu sincer dispreţ de domnul Adrian Năstase. În fine, revenind la articol, o minimă cultură cerea autorului să lege scenariul şi intriga de maximizarea utilităţii şi a profitului! Găsesc numai sintagma „sentimentul de utilitate”. Dar „utilitatea” nu este doar  „sentiment”, are unitate de măsură şi grafice, este cardinală şi ordinală! Nimic, nimic, nimic. Articolul este o mărturisire despre inutilitatea Grupului pentru Dialog Social şi a revistei „22”. Deja s-a totalizat la GDS cincimea de veac de asemenea mărturisiri de neputinţă intelectuală. Şi tocare inutilă de bani publici care merg cu generozitate la falşi bobo people cum Pleşu, Liiceanu, Patapievici, lista e lungă…

* http://www.revista22.ro/intelectualii-presedintelui-si-discursul-public-romanesc-5361.html

Titus Filipas

Factor de caracterizare

“Limbajul de lemn” este factor de caracterizare la ideologul post-cominternist Vladimir Tismăneanu. Bine, este poate adevărat că Vladimir Tismăneanu s-a desprins într-o anumită măsură de grotescul limbajului auzit de la tatăl său, politrucul Lioncik Tismeneţki care aducea Gulag-ul şi o pseudo-vernaculară  slavo-latină peste Basarabia cumplitului an de ocupaţie stalinistă din 1940-1941. Dar citesc aici http://tismaneanu.wordpress.com/2009/11/04/stalinizarea-cotidianului-nistorescu-reinfiinteaza-tribunalul-poporului/ , o serie de perle care ţin de “limbajul de lemn” al lui Vladimir Tismăneanu: 1/Stalinizarea “Cotidianului”. 2/ Nistorescu reinfiinteaza “Tribunalul poporului”. 3/ mizeria aparuta la loc de (ne) cinste in ex-Cotidianul lui Nistorembo. 4/ Un text imbibat de ura. 5/lapidarea celor desemnati drept “dusmani ai poporului”.  5/lista a recordurilor intru infamie, abjectie si turpitudine. 6/ Atac la persoana, calomnii, inventii ordinare, iar Clubul Roman de Presa tace. 7/ Se recurge la arma cea mai scabroasa: ponegrirea mortilor. 8/utilizarea stalinoida a unor dosare inventate, falsificarea biografiilor, calcarea in picioare a meritelor unor oameni numai pentru ca asa vrea noua “sectie de cadre”.

Nu pot citi/cita mai mult. Eu nu admit decât Limba Română sacră. Ţintă intangibilă pentru Vladimir Tismăneanu.

Titus Filipas

Institutul de Studii Populare

ISP, acronimul de la numele organizaţiei non-profit Institutul de Studii Populare (maliţiosul ziarist Victor Roncea comenta : +o sinecura pentru TISMANEANU+), se anunţă la adresa http://www.isp.org.ro/  ca un program de glume : +Institutul de Studii Populare (ISP) este fundaţia Partidului Democrat Liberal avand un rol de think-tank, prin intermediul căreia vor fi dezvoltate elementele doctrinare şi de identitate politică a PDL. Misiunea fundamentala a ISP este sa contribuie la prosperitatea Romaniei si la consolidarea valorilor democratice in Romania si in regiune. ISP isi propune sa contribuie la dezvoltarea şi promovarea doctrinei populare în Romania, sa proiecteze si sa recomande politicile publice necesare unei guvernari eficiente de centru-dreapta. Aflat in serviciul natiunii romane si a cetatenilor sai [ ,  n.n.], ISP va promova valorile nationale si occidentale de centru-dreapta, va promova libertatea economica, politica si religioasa dar si responsabilitatea civica. In acest scop, ISP va elabora studii de analiza politica sau analiza politicilor publice si alte publicatii similare, va organiza si sustine grupuri de lucru, seminarii, forumuri de dezbatere si scoli de training.+ Mai aflăm de pe site că există şi …Bloguri Populare: 1/Cristian Preda, 2/ Vladimir Tismăneanu, 3/ Dacian Tolea, 4/Traian Ungureanu. Iar de la pagina http://www.isp.org.ro/despre-noi , aflăm că există un Consiliu academic, cu Vladimir Tismaneanu-presedinte. Nu l-am fixat eu pe Vladimir Tismăneanu în insectar. Deşi profesorul Vladimir Tismăneanu conduce “Consiliul academic”, Institutul de Studii Populare se dezice strident de toate valorile societale având conotaţie de stânga. “Profesorul” Vladimir Tismăneanu nu ştie oare de ce s-a produs la noi fenomenul politic chemat “trădarea generoşilor”? În cea de a doua jumătate a secolului XIX, Partidul Naţional Liberal incorpora în doctrina sa şi valori umaniste ale comunismului non-marxist sub influenţa istoricismului promovat de Jules Michelet şi Edgar Quinet. În Raportul Tismăneanu sunt incorporate aşa de multe erori faţă de linia istoricismului, încât eşti forţat a conchide fie că “profesorul” Vladimir Tismăneanu este un ignar, fie că-i vorba de erori intenţionate pentru forţa lor de impact propagandistic.

Titus Filipas

Investiţiile lui Warren Buffett în sectorul feroviar American

Planul “stimulus”, de pompare masivă de lichidităţi în economia americană, promovat de partidul democrat şi de preşedintele Barack Obama, nu a prea reuşit să creeze multe locuri de muncă, necesare mai ales populaţiei tinere. Acesta este motivul pentru care tinerii, în proporţie de 50%, recurg la ajutorul de stat alimentar (bonuri de hrană); pentru populaţia de culoare din unele state, proporţia  aceasta ajunge la 90%. Acesta este motivul pierderilor recente ale democraţilor în alegerile pentru posturile de guvernatori  din statele Virginia şi New Jersey. Certamente, este un şoc politic  major pentru democraţi, dar sunt rezultatele în alegeri un indicator perfect veridic şi pentru starea economiei USA ? Am mai spus că un indicator veridic pentru starea economiei reale o constituie situaţia din transporturile feroviare pentru mărfuri. Nicolae Ceauşescu era fascinat, la noi, de lungimea trenurilor  de marfă şi de numărul vagoanelor încărcate. Nu era complet stupid. Investiţiile lui Warren Buffett în sectorul feroviar American arată un optimism economic sigur. Capitalistul acesta, care a cheltuit recent cam 40 miliarde dolari pentru cumpărarea de acţiuni în căile ferate, chiar posedă  fler economic !

Titus Filipas

Cunoaşterea ideologiei Marxist-Leniniste

Admir, sincer, cunoaşterea profundă a ideologiei Marxist-Leniniste pe care o dovedeşte domnul Nicolae Drăguşin*. Din păcate, domnia  sa nu ştie nimic despre ideologia naţionalismului românesc care începea cu şcoala de la Sfântu Sava. Ori ştie, dar acesta nu este un subiect politiceşte corect ?

* http://www.romanialibera.ro/a168759/traditie-ideologie-opresiune.html

Titus Filipas

Principiile antropologiei cu valoare modernă

“A murit Claude Lévi-Strauss, parintele antropologiei moderne”, citez  o ştire tristă din ziarul RL*. Principiile  antropologiei, cu valoare modernă, au fost aşezate în Romania Orientală din secolul IV, de către unul din sfinţii părinţi cappadocieni, anume episcopul Grigore de Nyssa, fratele Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare. Claude Lévi-Strauss se lamenta în ultimii ani că nu mai înţelege lumea în care trăieşte. Dar şi  el neglija totalmente existenţa acelei vechi civilizaţii a excelenţei din Romania secolului IV, când au fost formulate toate principiile pentru lumea modernă.  Vasile cel Mare descria spaţiul şi timpul dincolo de Fizica lui Aristotel. Albert Einstein a folosit ideile Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare, care a fost un geniu mai mare decât Albert Einstein.

* http://www.romanialibera.ro/a169097/a-murit-claude-l-vi-strauss-parintele-antropologiei-moderne.html

Titus Filipas

“Concentraţia poeziei”

Juriul Nobel a explicat foarte clar preferinţa pentru Herta Müller aflată la concurenţă cu un gigant al literelor  ebraice, un “posedat” de verva spirituală precum  Amos Oz. Este amuzant că Nicolae Manolescu  lansează doar “Este, fara doar si poate, un tilu de mandrie pentru Romania, nu putem uita ca este romanca. Evident ca exista o legatura cu Romania in opera ei”*, fără să prindă motivul de pură critică literară al juriului : “concentraţia poeziei”.  Exact pentru acelaşi motiv  au fost nominalizaţi, –la vremea lor–, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. “Concentraţia poeziei” arată prezenţa tropilor, aici deja este arătată influenţa umanismului bizantin care nu a murit.  Termenul “bizantin” este denigrator, inventat de triada iluminiştilor Montesquieu-Voltaire-Gibbon, pentru a obtura din istorie termenul ROMANIA, cum se chema de fapt acel “bizantinism” cu nume pocit. Von Keyserling, în perioada interbelică, surprindea mai bine acest aspect de viaţă literară nouă pentru Romania. Dacă socotim că scrisul românesc liber începea de pe vremea domnitorului Vasile Lupu care venea de pe Via Egnatia, ei da, este vorba despre influenţa umanismului bizantin de pe Via Egnatia. Sîntem, poate, în ontologia lui Castoriadis, născut în cel mai important oraş de pe Via Egnatia. Să gândim în mentalitatea matricială, nu în mentalitatea siloz, cum ar fi dacă vom insista că Herta Müller  aparţine strict culturii germane.

*http://www.romanialibera.ro/a166966/scriitoarea-de-origine-romana-herta-muller-a-primit-premiul-nobel-pentru-literatura.html

Titus Filipas