Luminiţa Arhire :

octombrie 23, 2014

+Schimbările de regim, brutale sau mai line, au creionat cam întotdeauna o anumită categorie de cetăţeni (suficient de apropiaţi ca vârstă pentru a forma o generaţie) mai vulnerabili la şocurile istoriei decât ceilalţi actori ; categoria cea mai expusă astăzi, la 25 de ani după cutremurul social din 1989, mi se pare a fi cea a adolescenţilor. Teoretic, parcurgând o singură perioadă istorică, obişnuiţi cu regulile acesteia şi feriţi de convulsii ideologice majore, dimpotrivă, ar părea generaţia cea mai sigură, cea mai imunizată din epocă şi exact aşa ar fi, dacă astăzi educaţia ar mai reprezenta pentru majoritatea adolescenţilor o prioritate sau măcar o aspiraţie. Problema -deci slăbiciunea -, aşa cum o văd eu, provine din intransigenţa acestei generaţii pentru ceea ce nu cunoaşte de fel ; ambiţia de a condamna trecutul, fără a-i recunoaşte şi meritele, efect care decurge din înstrăinarea de părinţi şi de bunici, dar şi din dispreţul pentru educaţie, atâta vreme cât diplomele şi titlurile se pot tranzacţiona pe o piaţă cu oferte nenumărate, fac din adolescenţi o pradă de cele mai multe ori sigură pentru propaganda cea mai sinistră. Or, „trecutul ” nu înseamnă doar ceea ce li se picură în ureche, adică numai coada de la lapte din crucea nopţii, frigul din apartamente şi Securitatea omniprezentă – trecutul înseamnă şi şcoala făcută „pe bune ”, şi cărţile la preţ neprohibitiv, şi spectacolele de teatru care ridicau sala zgribulită în picioare , aclamând actorii, şi patriotismul ţinut treaz , cât să-ţi conserve identitatea şi să-ţi pună în valoare particularităţile. Un tânăr fără (încă!) drept de vot îşi îndemna apropiaţii ca vârstă să o aleagă pe Monica Macovei, recomandând-o drept „singura şansă (!!!!) ” a accederii la mult-dorita democraţie vestică ! Drumul spre bunăstarea occidentală ar trece, în opinia aceluiaşi, obligatoriu prin aparatul digestiv al DNA şi ANI. El iubeşte necondiţionat Liiceanu, el admiră enorm Cărtărescu ; pe niciunul dintre ei pentru operă – pe amândoi însă pentru textele politice, adică , aşa cum spuneam , pentru cea mai vădită propagandă. Acea propagandă pentru care este total reprobabil ca Radu Beligan să-l susţină pe Ponta, fiind în schimb absolut „politically correct ” ca Andrei Pleşu să-l sprijine pe Iohannis.+ SURSA http://nastase.wordpress.com/2014/10/22/schimbarea-de-generatie/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

“Dar din dar se face Raiul”

octombrie 22, 2014

După Marcel Mauss – să amintesc faptul că marele savant Émile Durkheim i-a fost unchi precum şi dascăl de cunoaştere prudenţială- orice negociere se bazează pe reciprocitate, adică pe dar (un cadou) şi contra-dar (alt cadou, acordat în reciprocitate). Principiul “Dar din dar se face Raiul” furniza două funcţii în România socialistă a lui Nicolae Ceauşescu : 1/ Asigura un mijloc de schimb reciproc, asemănător unui troc şi mult mai puternic decât banul (nu spun în nici un caz că banul, adică foarte modestul leu, ar fi fost devalorizat în România socialistă!). 2/ Construia o barieră naturală morală pentru nesăbuita goană capitalistă după profit.
Titus Filipas

Moartea unui căpitan de industrie

octombrie 22, 2014

VIDEO – A murit un mare căpitan de industrie al Franţei : Domnul Christophe de Margerie, inventiv strateg economic, personaj care se confrunta în dezbateri publice aprinse cu lideri politici ecologişti pe teme privind Ecologia şi Industria, fost PDG până în ultimul moment la firma petrolieră Total unde primea un salariu exorbitant, de asemenea un tip suficient de sulfuros ca să lase în urma lui o imagine destul de neclară (cum a fost şi accidentul în care a murit) http://www.lemonde.fr/disparitions/video/2014/10/21/quel-est-le-bilan-de-christophe-de-margerie-a-la-tete-de-total_4510000_3382.html
Titus Filipas

Reclama istorică românească publicată în The Times

octombrie 21, 2014

În studiul introductiv şi traducerea apărute sub titlul comun “THE GESTA HUNGARORUM OF ANONYMUS, THE ANONYMOUS NOTARY OF KING BÉLA, A TRANSLATION”, istoriograful maghiar Martyn Rady scrie dispreţuitor şi provocator la adresa românilor : “În anul 1987, cronica Gesta Hungarorum a căpătat o notorietate particulară datorită unei reclame pe o pagină întreagă din ziarul The Times, plătită de guvernul român, şi afirmând validitatea narativului privitor la prezenţa românilor în Bazinul Carpaţilor cu mai bine de o mie de ani înainte. Din fericire, lecturile ştiinţifice moderne din Gesta Hungarorum sunt mai puţin asaltate de partizanatul politic deoarece în lumea post-Schengen din EU, numai dinozaurilor le pasă de problema cine a fost acolo primul. Totuşi, vechile interpretări ale frazelor, locurilor, persoanelor, lanţurilor de cuvinte păstrate în literatură ar putea servi scopurilor de a-i duce în stare de confuzie pe imprudenţi, atâta vreme cât în colţurile academice mai îndepărtate Epoca Jurasică nu s-a terminat.” Ce se poate răspunde ? Că lumea europeană nu începe odată cu venirea ungurilor în Câmpia Panoniei (nici ei neştiind de unde vin). Drumul roman de la Porolissum la Tyras ne determină să afirmăm că Transilvania făcea parte din hinterlandul imperiului milezian pontic care se năştea într-o contemporaneitate cu vechea civilizaţie de la Sais. “Dinozaurilor” de români le pasă de chestia aceasta, fiind învăţaţi să privească istoria pe termen lung. Winston Churchill afirma în memorii că românilor nu le pasă de istoria lor. Contextul se referea la drepturile Rusiei (existente, sau inexistente) în spaţiul nord-pontic pentru a construi Rusia Meridională sau NovoRossiia. Dar Notarul anonim care a scris Gesta Hungarorum reducea Rusia la Suzdal ! Aşa că în anul 1987, reclama istorică românească publicată în The Times constituia un semnal suficient de pertinent către URSS. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/10/18/puterea-politica-in-romania/
Titus Filipas

Republica septinsulară la schimb cu Basarabia

octombrie 21, 2014

Odată cu tabloul “L’Embarquement pour Cythère” (Îmbarcarea pentru călătoria spre Cythera), pictat de Jean-Antoine Watteau (1684 – 1721), această insulă ioniană intră în domeniul cultural francez. Va intra – de două ori- şi în domeniul geopolitic francez. Încerc acum o apropiere de ideologia naţionalismului românesc. Observ că există o asemănare ideologică între principatele fanariote şi Politeia celor şapte insule ioniene (Repubblica Settinsulare). Până către finele veacului XVIII, insulele ioniene aparţinuseră Veneţiei, fiind guvernate după legi scrise în Libro d’Oro. Dar a venit Revoluţia Franceză, au venit Ideologii primari şi, mai ales, a venit Napoleon Bonaparte. El a impus în anul 1797 prin forţă militară Tratatul de la Campo Formio care desfiinţa statul veneţian. Insulele ioniene vor deveni franceze, intrând în componenţa noilor departamente create ad-hoc şi denumite “Mer-Égée, Ithaque et Corcyre.” Nu prea înţeleg de ce este amintită Marea Egee. Probabil că a fost inadvertenţa vreunui funcţionar francez. Insulele ioniene nu sunt în Marea Egee, ci în Marea Ioniană. Sau, probabil, era o figură de stil geopolitică. Ionia era denumirea pentru partea vestică din peninsula Asia Minor. La anul 1797, în insulele ioniene a fost adoptată constituţia franceză din anul 1795. Numită de asemenea şi Constituţia anului III, ea avea drept fundament paradigma thermidoriană, aceasta implicând principiile Ideologiei primare. Dar la anul 1798 începe un neobişnuit atac militar ruso-otoman asupra insulelor din “les départements Mer-Égée, Ithaque et Corcyre”. Bizară alianţă anti-franceză, am putea spune. Era însă perfect justificată ideologic. Pentru că era visceral orientată contra Ideologiei primare. Amiralul rus Uşakov a jucat un rol major în alungarea francezilor de pe insulele ioniene în anul 1799. Iar până la anul 1800 a şi fost redactată o “Constituţie bizantină”, aprobată la Constantinopol de către sultan. Cele şapte insule mari din această Politeia erau : 1/Kerkyra (Corfu, Corcira) ; 2/Paxi (Paxos) ; 3/Lefkada (Leucada/Santa Maura) ; 4/Kefalonia (Cefalonia) ; 5/Ithaki (Ithaca) ; 6/Zakynthos (Zante) ; 7/Kythira (Cythera/Cerigo). Deşi aflată sub suzeranitate turcească, în mod practic republica septinsulară a funcţionat ca un protectorat rusesc în perioada 1800–1807. Să reţinem bine şi faptul că limba italiană a fost limba oficială în perioada 1800 – 1803. Acest lucru trebuie că era cunoscut şi de către principalul nostru ideolog, Ioan Eliade Rădulescu, atunci când a propus ca “ultimă soluţie” pentru noi, într-o situaţie disperată ca stat, reforme lingvistice care să apropie, evident că forţat!, vernaculara românească de toscana poetului Dante Alighieri, incontestabil un limbaj sociocultural de prestigiu. Republica septinsulară va reveni Franţei prin Tratatul încheiat la Tilsit între Franţa şi Rusia la anul 1807. Cei doi împăraţi, Napoleon I şi Alexandru I, s-au întâlnit pe un ponton la mijlocul rîului Neman. Când eram la şcoala primară şi locuiam într-un canton CFR de lângă Piatra Olt, citeam şi reciteam fascinat descrierea întâlnirii făcută de Lev Tolstoi în romanul “Război şi pace”. Tolstoi te lasă oarecum să înţelegi că lipsa de transparenţă asupra celor discutate la Tilsit era totală. După Marcel Mauss, nepot şi moştenitor spiritual al marelui Émile Durkheim, orice negociere se bazează pe reciprocitate, adică pe dar şi contra-dar. Dacă Franţa primea republica septinsulară, ce primea Rusia ? Probabil că Basarabia. În felul acesta, Napoleon I lăsa deoparte tradiţia de înţelepciune a cardinalului de Fleury.
Titus Filipas

Părţile sociale “ceauşiste” reprezentau drepturi economice pentru români

octombrie 21, 2014

Când dictatorul Nicolae Ceauşescu al României, gândindu-se precauţionar la un viitor impredictibil al României, a împărţit bogăţia întreprinderilor României, toate proprietate de stat, în părţi sociale pentru ca populaţia să nu fie lovită economic de niscaiva “evenimente” malefice aşa cum au fost cele din decembrie 1989, iar oamenii să nu-şi piardă locurile de muncă, să aibă în viitor un cuvânt de spus în conducerea economiei României, dictatorul anticipând, dorind, chiar trasând condiţiile de fezabilitate pentru crowdsourcing, el a introdus şi un codicil privind beneficiul. Oamenii, românii, n-au înţeles atunci că beneficiul lor era chiar acea lege în sine care îi făcea puternici proprietari peste bogăţia naţiunii, peste locurile unde se creează valoare economică nouă. Când a venit alogeno-cominternistul Petre Roman la putere în România, un tip care după propria mărturisire televizată se juca în copilărie într-o bază militară sovietică din Bucureşti, a depus cu zâmbetul de persuasiune celebru o campanie mincinoasă convingându-i pe bieţii români să îşi vândă – literalmente contra unui “blid de linte”- acele părţi sociale înţelepte instituite de către dictator pentru folosul românilor.
Titus Filipas

“incident de nivelul 1”

octombrie 20, 2014

S-a produs un accident industrial grav, calificat drept “incident de nivelul 1” în energetica nucleară franceză. http://www.lemonde.fr/planete/breve/2014/10/20/nucleaire-un-incident-de-niveau-1-a-l-usine-de-la-hague_4509331_3244.html
Titus Filipas

Comentariul economistului Paul Krugman

octombrie 20, 2014

Monopsonia pe care o deţine firma Amazon în e-comerţ loveşte America, spune Paul Krugman. http://www.nytimes.com/2014/10/20/opinion/paul-krugman-amazons-monopsony-is-not-ok.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&module=c-column-top-span-region&region=c-column-top-span-region&WT.nav=c-column-top-span-region
Titus Filipas

Cale romană

octombrie 20, 2014

Iar nu accesez direct blogul meu. Folosesc o „cale romană” pentru ocolire.
Titus Filipas

Lepra

octombrie 20, 2014

Maria Diana Popescu : +În presa rusă circulă informaţii ce susţin că Viktor Iuşcenko, fost preşedinte al Ucrainei, nu ar fi fost intoxicat cu dioxină aşa cum s-a susţinut oficial, ci ar fi bolnav de lepră. Igor Gundarov, prof. dr. în medicină la Centrul Special de Medicină Preventivă al Ministerului Sănătăţii din Federaţia Rusă, medicul care în urmă cu nouă ani l-a diagnosticat pe Viktor Iuşcenko cu lepră, a declarat: „Viktor Iuşcenko nu a fost otrăvit cu dioxină, ci este bolnav de lepră. Durerile de spate, hernia de disc, faţa umflată sau ca o coajă de portocală şi masca de leu sunt câteva dintre semnalmente. În anul 2002 Iuşcenko a fost de 65 de ori la medic . Mulţi pot fi infectaţi. La unii semnalele au apărut deja. Poate că Dumnezeu a hotărât să pedepsească elitele politice prin acest fel de epidemie”. La debutul bolii, Iuşcenko era candidat la preşedinţia Ucrainei şi, ca să nu simtă durerile, i se aplicase o sondă pe spate, prin care îi picura în venă un drog (opiu) menit să-i atenueze durerile mersului pe jos. Faţa i se umflase şi era invadată de ulceraţii. Bohomoleţ, medicul curant al lui Iuşcenko, nu citise diagnosticul înscris în fişa medicală de prof. dr. Gundarov, dat în urma analizelor biologice primite, a vizionării unor fotografii şi apariţii la televiziune. Gundarov a comunicat medicilor ucraineni că Victor Iuşcenko este bolnav de lepră, caz în care există posibilitatea ca Iuşcenko să fi infectat pe toţi cei care au venit în contact direct cu el. Printre aceştia se numără Hillary Clinton, Traian Băsescu, Iulia Timoșenko, Angela Merkel, alţi lideri mondiali. Diagnosticul a fost ascuns cu mare grijă, pentru că pe atunci Iuşcenko era considerat un fel de erou al Revoluţiei Portocalii, iar „U.E şi SUA îl considerau copilul răsfăţat al capitalismului occidental”. Diagnosticul dat de Gundarov a „scandalizat” anturajul preşedintelui, iar manipulatorii presei occidentale au venit cu soluţia: „Iușcenko a fost otrăvit de ruşi, ca să fie eliminat din viaţa politică.” Replica doctorului în ştiinţe medicale nu a întîrziat să apară: „Ascultaţi bine ce vă spun! Eu sunt medic sovietic şi am depus jurământ de medic în slujba sănătăţii oamenilor şi a semenilor mei. Cunosc bine lepra din teorie şi din practică. Am lucrat într-un spital de leproşi şi teza mea de doctorat are ca temă apariţia şi evoluţia leprei. Vă avertizez că domnul Iuşcenko are lepră, şi cei care veniţi în contact cu el este posibil să vă puteţi îmbolnăvi de lepră. Rezultatele analizelor sunt clare şi simptomele la fel. Dacă eu greşesc, atunci îmi rup diploma de doctor în medicină! Este dreptul vostru să nu mă credeți, dar atunci vă asumaţi o mare responsabilitate și un mare risc în primul rând faţă de sănătatea voastră. Pentru un candidat la preşedinţie e bine uneori să i se creeze o aură de martir. De aceea s-a emis versiunea de otrăvire cu dioxină. Dar de unde dioxină? Medicii de la clinica din Viena au infirmat acest diagnostic şi au spus că nu este vorba de nici o otrăvire. Totuşi s-au făcut presiuni asupra doctorilor ca ei să accepte acest diagnostic. Directorul clinicii (doctor) a refuzat să semneze un astfel de act şi a spus că nu e vorba de nici o otrăvire. El a fost concediat. Dar mai târziu a dat în judecată spitalul şi a fost primit înapoi”. La agravarea bolii, Iuşcenko a fost internat şi tratat în secret la o clinică din Austria, cu diagnosticul de intoxicare cu dioxină, deşi toate comisiile medicale care l-au examinat ulterior pe Iuşcenko nu au semnalat otrăvirea.+ SURSA http://www.art-emis.ro/editoriale/2516-stiri-socante-dau-fiori-pe-mapamond.html
Pentru conformitate,
Titus Filipas


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 26 other followers