Nicadorii, un joc de cuvinte ?

octombrie 31, 2014

Mă tot gândesc, Nicadorii nu cumva sunt Nikatorii ? Aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicadori scrie peremptoriu şi simplu: +Cuvântul nicador(i) este un acronim format din primele litere din prenumele a doi dintre autorii asasinatului și primele două litere din numele de familie al celui de-al treilea: Nicolae Constantinescu, Caranica Ion, Doru Belimace. + Dar legionarii de la noi trimit totdeauna şi la vremea antică. Crimele legionarilor (români versus români) au fost comise de fărşăroţi (în ce priveşte numele, vezi declaraţia “Mini ţi escu fărşărot” la ISSUU – Fratia nr 9 10 2012 by Leo Gjata). Ştiţi bine că numele “fărşărot” trimite la Farsala, unde în antichitate avu loc o celebră luptă fratricidă: romani versus romani. S-a creat atunci şi un arhetip cultural ? Probabil că da, faptele urmaşilor dovedesc. În treacăt fie adăugată la tragediile istoriei şi amintirea profesorului Nicolae Iorga, tot dintr-o familie de fărşăroţi se trage, a fost asasinat de către legionari. Istoria este mult mai grea decât dorim noi s-o vedem. Atunci, de ce să nu mergem în antichitate pentru decriptarea cazului asasinării premierului I.G. Duca ? Că a fost o crimă comisă de români contra români este limpede. Există detalii în istoria acestei crime sordide spre a merge în antichitate pentru căutarea motivaţiei nicadorilor/nikatorilor? Da ! Există detaliul imperial, mă refer la imperiul francez, citiţi articolul Wikipediei cu atenţie. Aşa cum presupunea corect Garabet Ibrăileanu, cel puţin o carte a Ideologului primar Volney a influenţat scrierea poeziilor romantice Ruinurile Târgoviştei de Vasile Cârlova, Adio. La Târgovişte de Grigore Alexandrescu, şi O noapte pe ruinele Târgoviştei de Ion Heliade Rădulescu. Vorbim aici despre un romantism al Istoriei mari, în care Ideologia primară este prezentă. Tot la capitolul de Istorie mare, Volney era foarte interesat de imperiile antice din zona pe care nu prea demult preşedintele american George W. Bush o denumea Marele Orient Mijlociu. Eu am vorbit pe blog despre Imperiul Seleucid şi Imperiul Arsacid (ori Parthian). Imperiul Seleucid a fost fondat de către unul dintre epigonii autentici, Seleucus I Nikator (adică Victor). Iată cum arăta harta Imperiului Seleucid la anul 301 înainte de Hristos http://en.wikipedia.org/wiki/File:Seleucid301BC.png Rebeliunea iranianului Arsaces I muşcă adânc din el. Până la urmă, Arsaces I fondează o dinastie (Arsacizii) şi un imperiu propriu. Iată cum arăta Imperiul Arsacid (Parthian) la cea mai mare întindere a sa http://en.wikipedia.org/wiki/File:Parthian_Empire_at_it%27s_greatest_extent.png Arsacizii au avut mai multe ramuri, şi au fost oameni extrem de versatili, chiar atunci când Imperiul lor căzuse (dar au fost regi şi în Armenia). Au durat mult ca familie. Pe unul dintre Arsacizi, un economist foarte capabil (Apostol Arsache), îl întâlnim la noi ca prim ministru interimar (imediat după asasinarea lui Barbu Catargiu şi înainte de instalarea lui Nicolae Creţulescu). În anul 116, bunul nostru împărat Traian atacă Imperiul Arsacid de sub obrocul căruia eliberă Armenia şi Mesopotamia, şi ocupă oraşul Ctesiphon pe Tigru, capitala Imperiului Arsacid, totodată unul dintre cele mai mari oraşe din lumea antică. Dar am uitat să vorbesc despre ce urmează, anume Imperiul Sassanid condus de şapte clanuri ori case feudale Arsacide. La cea mai mare extensie, harta Imperiului Sassanid arăta aşa http://en.wikipedia.org/wiki/Sasanian_Empire#mediaviewer/File:Sassanian_Empire_621_A.D.jpg A durat 400 de ani. Modelul birocratic de administraţie al Imperiului Sassanid a fost preluat apoi şi de administraţia Imperiului Otoman. Să ne întoarcem acum la enigma sintagmei formate prin acea aglutinare de silabe, extrase din nume şi prenume, depre care vorbea Wiki. Avea, pentru cei trei, o semnificaţie. Anume Victorioşii adică Nikatorii. Dar a fost un joc de cuvinte stupid. Îndepărtat la maximum de Ideologia gramaticală elaborată de către Antoine Destutt de Tracy, şi totodată, ştim, incorporată ca un acquis în ideologia naţionalismului românesc. Însă trebuie să reţinem că reacţia sângeroasă şi fratricidă a Nicadorilor a fost îndreptată simbolic împotriva unui imperiu occidental. Din nou spun : Complicată istorie mai avem şi noi !
Titus Filipas

Agenda 21

octombrie 31, 2014

Sînt extrem de interesat să construiesc strategia de conţinut şi ecosistemul numeric pentru Agenda 21 a României. De parcă toată viaţa pentru asta m-am pregătit.
Titus Filipas

Roşia Montană

octombrie 31, 2014

Continuitatea românească în Ardeal, tot secretul originii româneşti, se află ascunse acolo, în galeriile miniere de la Roşia Montană, adevărat document istoric mărturisitor despre vechimea drepturilor noastre teritoriale. Dacă ne luăm după susţinătorii proiectului RMGC, această comoară naturală de tip “activ de ţară” va fi distrusă şi prefăcută într-un lac de cianură. Şi să mai reţinem, leul, moneda naţională românească, este puternic numai pentru că există zăcământul de aur de la Roşia Montană –un activ de ţară- şi n-a început încă exploatarea/jefuirea/prădarea acestuia. Producându-se, prin această exploatare potenţială, grave consecinţe pentru poluarea aquiferului care alimentează Clujul cu apă de cea mai bună calitate (deocamdată).
Titus Filipas

“Fiinţe vii”

octombrie 31, 2014

Adunarea naţională franceză consemnează printr-un vot simbolic faptul – bine demonstrat de psihologia cognitivă- că animalele sunt “fiinţe vii care posedă sensibilitate” (“d’êtres vivants doués de sensibilité”). Însă, de jure, aceste “fiinţe vii care posedă sensibilitate” sunt tratate tot în acord cu legea napoleoniană – Codul civil-, adică au tot atâtea drepturi câte are un scaun. http://www.lemonde.fr/politique/article/2014/10/31/l-assemble-confirme-que-les-animaux-sont-doues-de-sensibilite_4515761_823448.html
Titus Filipas

Marea Aral

octombrie 30, 2014

http://www.lemonde.fr/planete/article/2014/10/30/3-milliards-de-dollars-d-aide-internationale-pour-sauver-la-mer-d-aral_4515282_3244.html Un ajutor internaţional de 3 miliarde dolari pentru a salva Marea Aral. Iată şi harta, arătând de asemenea rîurile Amu Daria (Oxus în antichitate) şi Sîr Daria. http://en.wikipedia.org/wiki/Aral_Sea#mediaviewer/File:Aral_map.png Ţara Bactriana, despre care ne vorbeşte Miron Costin, avea graniţa nordică la Oxus. Albastrul de Voroneţ a fost fabricat prin măcinarea unor pietricele de lapis lazuli aduse din Ţara Bactriana. Dincolo de Oxus, se află Turanul. Viktor Orban spune că strămoşii ungurilor veneau din Turan. URSS a făcut Centrul spaţial de la Baikonur lângă Sîr Daria. Deci în Turan.
Titus Filipas

Anii 1220-1240

octombrie 30, 2014

http://en.wikipedia.org/wiki/File:001_Kievan_Rus%27_Kyivan_Rus%27_Ukraine_map_1220_1240.jpg Principatele româneşti nu există încă. Anii 1220-1240. În locul lor găsim Regatul Ungariei şi Ţaratul Bulgar.
Titus Filipas

De la cultura numerică, la ecosistemele numerice

octombrie 30, 2014

Dacă la primul punct stăm foarte bine, datorită unui start conceptual timpuriu propus de către Mircea Eliade, aşa cum arăta filosoful şi estetul industrial Stéphane Vial aici http://www.reduplikation.net/post/59120402855/letre-et-lecran-comment-le-numerique-change-la , monopolul firmelor mari (Amazon, Apple, facebook, Google) este aproape absolut în “ecosistemele numerice” ale noilor industrii. Totuşi, în măsura în care este descifrat şi înţeles “ecosistemul numeric” http://www.lenouveleconomiste.fr/digital-la-guerre-des-ecosystemes-13247/ al fiecărei firme mari, ar fi loc şi pentru germeni de întreprinderi (start-ups) româneşti în acele “ecosisteme industriale”.
Titus Filipas

Adieu au Langage

octombrie 30, 2014

Ultimul film al lui Jean-Luc Godard, “Adieu au Langage”, eseu 3-dimensional cu durata de 70 de minute, este încărcat de filosofie. http://www.nytimes.com/2014/10/29/movies/goodbye-to-language-the-latest-from-jean-luc-godard.html?hpw&rref=movies&action=click&pgtype=Homepage&module=well-region&region=bottom-well&WT.nav=bottom-well
Titus Filipas

Moartea lui Gheorghe Ursu

octombrie 30, 2014

Nu prea cred eu că era vinovat Nicolae Ceauşescu pentru moartea lui Gheorghe Ursu. În principiu, Nicolae Ceauşescu se opunea omuciderilor (nu şi Elena Ceauşescu : vedeţi moartea naivului genial Marin Preda, cerută de ea, pentru că acesta se pregătea să deschidă un dosar amănunţit al patriotismului lui Ceauşescu, în care Marin Preda credea, dar Elena Ceuşescu ştia mai multe despre filiera belakunistă, vedeţi romanul „Nepoţii oltenilor” scris de Nagy István). Gheorghe Ursu era patriot român – tot atât de mult cât Nicolae Ceauşescu –, a refuzat în mod constant să fabuleze şi să inventeze pe tema „holocaustului din Basarabia” aşa cum i se cerea din exterior – lăsatul liber în străinătate a fost nefast pentru el, pentru că a fost pus în asemenea situaţii de liber arbitru-, şi acest refuz i-a determinat pe cei din străinătate să-i dicteze moartea, folosind serviciile unui tip complet dezaxat, închis împreună cu el. Cred că fiul lui Gheorghe Ursu merge pe o pistă greşită. Nici măcar greva foamei nu te ajută „să avansezi” pe o pistă greşită.
Titus Filipas

“Despre mine?”

octombrie 30, 2014

+Nu ştiu cum aş putea să mă descriu, poate că-i mai bine să-i las pe ceilalţi să mă descopere, să le ascult părerile şi să confirm sau să infirm ceea ce cred despre mine. [...] Locuiesc într-o comună din Prahova, mai exact Valea Doftanei (oare a auzit careva de aceasta?) [...] Vă mulţumesc tuturor celor care îmi urmăriţi blogul.+
SURSA http://loredanamilu.wordpress.com/about/
Comentariu : M-am jucat, într-o vacanţă petrecută la tabăra Telega, şi pe Valea Doftanei. Fondurile pentru tabăra de şcolari le dădea CFR-ul (era pe vremea lui Gheorghiu-Dej). Mâncam, noi, pruncii cheferiştilor adunaţi de prin ţară (eu locuiam pe atunci într-un canton CFR de lângă Piatra Olt), la fel ca într-un restaurant de categorie UCA. Localnicii angajaţi s-au străduit, cu inimă şi cinste, să ne creeze cele mai bune condiţii. Deci asta înseamnă că nu se fura deloc ! Îmi pare rău că nu le-am sărutat mâna. Cred că trebuie să rămâneţi la cinstea materială şi totodată intelectuală înnăscută a localnicilor de acolo. În fine, ar mai trebui adăugat că Gheorghiu-Dej se îngrijise de educaţia noastră. Fuseseră aduşi acolo profesori de gimnaziu (“ciclul II” se numea pe atunci) din Bucureşti (domni şi doamne, dar mai ales Doamne) de cea mai înaltă competenţă pedagogică ! Mâncam de cinci ori pe zi. Masa doua, şi cea de a patra, se numeau “gustări”. Între masa#3 şi masa#4 era intercalată ora obligatorie de somn. Îmi aduc aminte că după asemenea masă, profesoara de gimnaziu care se ocupa de noi ne-a dus la o plimbare în pădure până la o poiană cu ferigi. Acolo a început să ne povestească despre pădurile de ferigi din Carbonifer care au generat minele de cărbuni superiori. Ne explica aşa de încântător, încât eu şi vreo doi copii din Bucureşti rămăsesem parcă vrăjiţi. Dar profesoara avea şi o cunoaştere a psihologiei perfectă. A început să rîdă şi ne-a strigat : “Hei, voi, cei de acolo, treziţi-vă din vis! Asta a fost demult. Nu mai există acum copacii ferigă!”.
Titus Filipas


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 27 other followers